În urmă cu 56 de ani, mai exact pe 4 octombrie 1957, din stepa deşertică a cosmodromului Baikonur din Asia Centrală Sovietică, era lansată o rachetă balistică R-7 Semiorka transformată. Proiectată să transporte de regulă focoase nucleare în inima Americii, în acea seară răcoroasă de octombrie racheta a purtat un altfel de mesaj. Clar şi tăios, acesta avea forma unei capsule sferice din aluminiu, magneziu şi titan şi era ultima realizare a industriei sovietice. Era Sputnik, primul satelit artificial al Pământului. Istoria tocmai fusese schimbată.
Sputnik 1
Foto: spacetoday.org
Născut la mijlocul deceniului 5, atunci când inginerul Serghei Korolev a adresat ministerului Industriilor de Apărare al URSS propunerea de dezvoltarea a unui satelit artificial pe o orbită în jurul Pământului, programul Sputnik avea să devină o urgenţă de gradul zero abia pe 29 iulie 1955. La acea dată, preşedintele american Dwight D. Eisenhower a anunţat, prin intermediul secretarului său de presă, că Statele Unite ar lansa un satelit artificial în timpul Anului Geofizic Internaţional (1957). Dorind să arate lumii întregi puterea tehnologiei sovietice, o săptămână mai târziu, Prezidiul Comitetului Central al PCUS aproba ideea de a crea un satelit artificial. Dezvoltarea efectivă a lui Sputnik a fost realizată în mai puţin de o lună, deoarece satelitul avea un design foarte simplu: o banală sferă de metal lustruit, cu diametrul de 585 mm, în interiorul căreia erau montate un transmiţător, instrumente de măsurare termică şi baterii. Masa întregului ansamblu era de numai 83,6 kilograme.
Lansarea
Foto: learningfromdogs.com
Lansarea a avut loc în seara zilei de 4 octombrie 1957, la ora 19:28:34 (UTC) şi a fost un adevărat succes. Beep-urile transmise din spaţiu au confirmat faptul că satelitul nu se ciocnise cu niciun meteoriot şi că s-a înscris pe orbita terestră. Analizarea semnalelor radio emise de satelit au fost utilizate pentru a colecta informaţii despre densitatea de electroni a ionosferei.
Un aspect necunoscut este faptul că, deşi a fost proiectat să reziste timp de 22 de zile, Sputnik s-a „încăpăţânat” să funcţioneze până pe 4 ianuarie 1958, timp în care a efectuat 1.440 de orbite în jurul Pământului. Acasă, liderul sovietic de la acea vreme, Nikita Hruşciov a fost foarte mulţumit de acest succes. Poate prea mulţumit, întrucât a decis că acesta ar trebui să fie urmat de o nouă realizare în cinstea aniversării a 40 de ani de la Revoluţia din Octombrie. Peste ocean, vestea surprinzătoare a lansării primului satelit artificial al Terrei, împreună cu eşecul primelor două tentative americane în domeniul lansării de sateliţi artificiali, a şocat, inoculându-le americanilor teama. Altfel spus, dacă sovieticii sunt în stare să lanseze sateliţi în spaţiu, ce i-ar mai opri să lanseze rachete balistice care ar putea transporta arme nucleare din Europa spre Statele Unite ale Americii? Atunci, sovieticii au lovit din nou.
Cățelușa Laika
Pe 3 noiembrie 1957 era lansat Sputnik 2, ce transporta primul organism viu la bord: căţeluşa Laika. Având de şase ori masa primului satelit, Sputnik 2, a fost proiectat de la zero în termen de patru săptămâni, având la dispoziţie un timp foarte scurt pentru teste şi controale de calitate. Cu toate acestea, satelitul a fost lansat cu succes şi câinele a fost plasat pe orbită. Din păcate, misiunea nu a prevăzut şi reîntoarcerea în siguranţă a capsulei spaţiale şi a pasagerului, ceea ce a făcut ca Laika să fie prima victimă a cursei pentru cucerirea spaţiului cosmic. Era semnul nefast al eşecului. Un semn ce avea să urmărească următoarea misiune Sputnik. Astfel, prima încercare de lansare a satelitului Sputnik 3 din 3 februarie 1958 a eşuat, însă a doua încercare din 15 mai a fost făcută cu succes, făcând posibil transportul în spaţiu a unei cantităţi apreciabile de aparatură pentru cercetări geofizice. Din nefericire, ghinionul a lovit din nou: magnetofonul folosit la bord s-a defectat, făcând astfel imposibilă înregistrarea datelor despre centurile de radiaţii Van Allen. Doi ani mai târziu, misiunile Sputnik 4 şi 5 din 15 mai, respectiv 19 august 1960, aveau nobilul scop de a reabilita imaginea măreţei Uniuni Sovietice. Astfel, în cadrul ultimei misiuni a programului Sputnik, au fost îmbarcaţi în numele ştiinţei două căţeluşe, Belka şi Strelka, 40 de şoareci, doi şobolani, precum şi numeroase plante. După o orbitare în jurul Pământului, a doua zi, „arca spaţială” a revenit la sol cu toate animalele vii şi sănătoase, aceasta dovedind că este un adevărat tovarăş de călătorie.
Lansarea satelitului Sputnik a schimbat totul. Lansarea în sine a fost un eveniment unic, inaugurând totodată noile evoluţii pe plan politic, militar, tehnologic şi ştiinţific. Printre acestea se putea număra și începutul erei spaţiale şi a cursei spaţiale dintre SUA şi URSS.
Mihăiţă ENACHE