Realizată în anul 1985, fotografia poate fi considerată ca fiind începutul a ceea ce astăzi numim globalizarea media, deoarece agonia tinerei Omayra Sanchez a fost urmărită de televiziunile din întreaga lume. În ciuda tuturor înregistrărilor de până atunci, această fotografie – de o realitate şocantă – a intrat în istorie ca fiind prima difuzare a durerii şi a morţii unei fiinţe umane.

Omayra Sanchez, în vârstă de 13 ani, a fost una din victimele erupţiei vulcanului Nevado del Ruiz din 1985, care a devastat satul Armero, Columbia. Omayra a stat prinsă timp de trei zile sub noroi şi apa, chiar pe locul unde fusese casa ei. Atunci când paramedicii, cu resurse limitate, au încercat să o ajute, au realizat că, din păcate, nu mai era nimic de făcut. Pentru a putea fi scoasă din acea capcană mortală, copilei i-ar fi trebuit amputate picioarele, dar lipsa specialiștilor ar fi dus la o moarte sigură.

Potrivit paramedicilor şi jurnaliştilor care i-au fost alături, Omayra a fost puternică până în ultima clipă a vieţii ei. Pentru trei zile, cât a durat agonia sa, ea s-a gândit tot timpul că se va putea întoarce la şcoală, sa-și continuie studiile şi să-și reîntâlnească prietenii.

Fotograful Frank Fournier Omayra, cel care a surprins această imagine terifiantă a morții inevitabile, a călătorit în întreaga lume, generând controverse despre indiferența guvernului columbian față de victimele catastrofelor naturale.

Fotografia a fost publicată la câteva luni după moartea fetei, iar Frank Fournier a primit Premiul World Press Photo în 1986 pentru această imagine cutremurătoare.

Sursa: obviousmag.org

Alice Diana BOBOC