În istoria celui de-al Doilea Război Mondial, data de 5 iulie 1943, reprezintă un punct de cotitură în desfășurarea luptelor. A fost ziua în care a avut loc cea mai mare bătălie de tancuri de până atunci. Trupele germane, înfrânte în Bătălia de la Stalingrad (nov. 1942 – ian. 1943) s-au regrupat în regiunea Kursk-Orel, un sector mai uşor de apărat. În această zonă s-a format o breşă, de care strategul german Erich von Manstein dorea să profite în cadrul unei ofensive limitate. Adolf Hitler a preluat această idee şi a ordonat pregătirea unei ample ofensive care să distrugă Armata Roşie. Pe un front lung de aproximativ 150 de kilometri, armata germană a concentrat 900.000 militari, 2.700 tancuri, peste 2.000 de avioane de luptă şi 10.000 de piese de artilerie, în timp ce sovieticii au concentrat 1,3 milioane militari, 3.444 de tancuri, 2.900 de avioane şi 19.000 tunuri. Comandanţii germani au beneficiat de cele mai bune trupe şi de cele mai noi arme, însă spionajul sovietic a reuşit să obţină planurile operaţiunii planificate, având numele „Citadela”. Ofensiva a fost declanşată cu întârziere şi nu a mai beneficiat de efectul surprizei strategice. În marea bătălie de tancuri de la Prohorovka, armatele de tancuri germane au fost copleșite numeric de tancurile sovietice. În final, la 13 iulie, Hitler a ordonat încetarea ofensivei, trupele germane înaintând foarte puţin în sectorul sovietic cu eforturi considerabile. Ofensiva eşuată a armatelor germane a reprezentat ultima mare ofensivă germană pe Frontul de Est. Germania a pierdut iniţiativa strategică definitiv în favoarea sovieticilor şi nu a mai putut recupera pierderile suferite. Bătălia de la Kursk a fost alături de bătălia de la Stalingrad unul dintre momentele de cotitură ale celui de-al Doilea Război Mondial, consfinţind înfrângerea strategică a armatei germane pe Frontul de Est.

La această confruntare militară, devenită un punct de reper în istoria celui de-al Doilea Război Mondial şi implicit al secolului XX, au participat în calitate de combatanţi de primă linie și români trimişi la studii de specializare la academiile militare de elită din Reich-ul German în vara anului 1942. Pentru a se pregăti, militarii românii, asemeni colegilor germani, trebuiau să efectueze un stagiu de practică pe front în cadrul unei unităţi angrenate în luptă. Dintre aceştia îl amintim pe domnul colonel (r) Gheorghe Cojocea, încadrat în Plutonul 2 din Compania 3 parte a Batalionul 2 din componenţa Regimentului 8 blindat, ce s-a distins prin curaj şi capacităţile de ochire şi tragere, reuşind să distrugă, alături de camarazii săi din tancul Panzer IV cu numărul de identificare 252, numeroase blindate sovietice T-34. Pe data de 12 iulie, împreună cu militarii Regimentul 8 blindat, a reuşit performanţa de a pătrunde cu rapiditate în sistemul defensiv inamic, ajungând până în apropierea gării din localitatea Prochorowka, ce a reprezentat punctul maxim al înaintării forţelor germane. În urma ciocnirii armate, sute de tancuri au fost distruse, balanţa nefiind înclinată decisiv în favoarea unei tabere, însă debarcarea Aliaţilor în Sicilia în data de 9 iulie a determinat transferul unui mare număr de forţe germane, menite să împiedice prăbușirea frontului italian. Datorită acestei schimbări tactico-militare ce a presupus relocarea unor prestigioase structuri militare blindate, Armata Roşie a căpătat iniţiativa, recâştigând teritoriile pierdute şi stopând ofensiva germană.