Amplasat în imediata învecinare a principalei porţi feroviare a Capitalei, unde indiferent de orǎ sau zi este multǎ forfotǎ, Muzeul CFR este unul dintre cele mai interesante muzee din Bucureşti, un loc unde poţi afla lucruri inedite despre istoria cǎilor ferate din România. Tot aici vei gǎsi şi date importante despre unul dintre pionierii cǎilor ferate, Anghel Saligny. Din pǎcate, Muzeul CFR are un singur dezavantaj: este un tezaur puţin cunoscut de bucureşteni.
Impiegat de mişcare din secolul al XIX-lea
Ideea unui muzeu al cǎilor ferate a apǎrut în anul 1924. Atunci, inginerul Theodor Balş a salvat de la dezmembrare mai multe locomotive şi vagoane vechi, pânǎ atunci rǎtǎcite prin diferite depouri, aşteptându-şi momentul când vor fi trimise la „fier vechi”. Astfel a scǎpat de la casare legendara locomotivǎ Cǎlugǎreni, una dintre primele locomotive care au circulat pe linia de cale feratǎ Bucureşti Filaret – Giurgiu. Ca o soluţie de moment s-a recurs la gararea pe liniile din parcul Stadionului Giuleşti a întregului material rulant salvat. Aşa s-a format nucleul Muzeului Cǎilor Ferate, inaugurat la 10 iunie 1939, cu ocazia aniversarii a 70 de ani de la deschiderea liniei Bucureşti Filaret – Giurgiu.
Macheta locomotivei Cǎlugǎreni
În primǎvara anului 1944, o ploaie de bombe incendiare a atins stadionul, distrugând şi incendiind o mare parte din exponatele muzeului. Toamna, ceea ce a mai rǎmas a fost evacuat, într-o salǎ de la parterul Palatului administrativ CFR. Când aceasta nu a mai fost disponibilǎ, prof. ing. Dimitrie Leonida a acceptat sǎ gǎzduiascǎ resturile Muzeului CFR in „Muzeul Tehnic” din Parcul Carol.
Macheta locomotivei cu abur seria 231 Pacific
La începutul anilor ’50, Muzeul CFR a fost mutat pe Calea Griviţei, în apropiere de Gara de Nord. Clǎdirea din acest loc, grav avariatǎ de bombe, a fost refǎcutǎ de CFR în 1952, spre a servi ca sediu pentru „Casa tehnicii cǎilor ferate”, înfiinţatǎ la începutul anului 1953. În cadrul acestei unitǎţi, a fost inaugurat, la 1 mai 1953, cel de-al doilea muzeu al cǎilor ferate. Deşi era amenajat în condiţii ilustrative superioare, acest muzeu a devenit cu timpul necorespunzǎtor din mai multe puncte de vedere. Ca urmare, s-a aprobat refacerea lui pe alte baze. Solemnitatea inaugurǎrii Muzeului Cǎilor Ferate în noua lui hainǎ a avut loc în dimineaţa zilei de 31 octombrie 1969, dupǎ plecarea de la linia 14 a trenului aidoma celui care, cu exact 100 de ani înainte, a deschis linia feratǎ Bucureşti Filaret – Giurgiu.
Locomotivă cu abur seria 130. In fundal, ceasul din gara Lugoj
În prezent, Muzeul CFR dispune de trei sǎli cu exponate. Adunate, acestea materializeazǎ o adevǎratǎ istorie fragmentatǎ a cǎilor ferate, pe care oricând este bine sǎ o rememorǎm. Astfel, prima salǎ adǎposteşte machete de locomotive cu abur, lucrate artistic, printre care la loc de frunte se afla renumita „Pacific”. Tot aici este o superbǎ garniturǎ a unui tren de epocǎ, alcǎtuitǎ dintr-o locomotiva cu abur seria 130, plus douǎ vagoane de marfǎ: unul acoperit şi altul descoperit. Garnitura are o lungime de 9 m, locomotiva fiind de 5 m, cu tot cu tender. Un imens ceas din gara Lugoj este o altǎ piesǎ cu „greutate” a Muzeului Cǎilor Ferate. Mergând mai departe, avem ocazia sǎ descoperim plǎci ce odinioarǎ erau montate pe vechile locomotive cu abur. „Maffei”, „Hanomag” ori „Reşiţa” sunt numai câteva dintre numele ştanţate pe ele. Acestea reprezintǎ coloşii industriali care pe vremuri demult apuse, produceau „monştrii mâncǎtori de cǎrbuni”.
Scurtă incursiune în istoria căilor ferate din România
Sala „mijlocie” este punctul forte al Muzeului CFR. Aici este locul unde întâlnim istoria „drumurilor de fier”, în modul cel mai pur. Pornind de la resturile lustrelor luxosului „Orient Expres” şi pânǎ la teleimprimatorul rapid Hughes (30 de cuvinte/min., fǎrǎ decodificarea mesajului, cu un design unic – clape de pian), ori firmanul sultanului Abdul Medjid (1857) – de concesionare a liniei de cale feratǎ Cernavodǎ – Constanţa, toate exponatele au o poveste în spate. Mai mult sau mai puţin plǎcutǎ. O astfel de poveste, dar care îţi atrage atenţia instantaneu este „spusǎ” de masa din marmurǎ cu vechea hartǎ a ţǎrii a lui Anghel Saligny. Împodobitǎ cu stema ştearsǎ a regalitǎţii, masa din marmurǎ a inginerului, face parte din colţul dedicat celui ce a învins Dunǎrea. Alǎturi de ea, familia marelui inginer Saligny a mai donat masa de lucu, o călimarǎ argintată, ochelarii, douǎ tablouri, o trusa tehnicǎ şi un covor. Alǎturi de aceste exponate ce ar face cinste oricǎrui muzeu al lumii, gǎsim o serie de piese de pe locomotivele cu abur. Dintre acestea, cutia de unsoare Gheorghe Cosmovici este privitǎ cu respect de cǎtre muzeograf. Asta şi din pricina faptului cǎ este o mare inovaţie româneascǎ care a facilitat funcţionarea locomotivei cu abur cu posibilitatea schimbǎrii uleiului la trei ani. Toate aceste exponate sunt adevǎrate mǎrturii ale perioadei de început a cǎilor ferate. Fiecare are o semnificaţie anume, distingându-se prin mesajul istoric pe care îl reprezintǎ.
Despǎrţitǎ de un tunel în care se aflǎ garatǎ o bicicletǎ mecanicǎ (drezinǎ), care circula pe calea feratǎ între cele douǎ rǎzboaie mondiale, ultima salǎ abundǎ în felurite machete. De la boghiuri, şi pânǎ la vagoane de marfǎ ori automotoare. Toate reproduse pânǎ la cele mai mici detalii ale modelelor adevǎrate. Tot acolo existǎ o masǎ a impiegatului de mişcare din secolul al XIX-lea, dotatǎ cu toatǎ aparatura specificǎ. De asemenea, aici mai avem expuse: o centralǎ de ceasuri Siemens-Halsche, vechi unelte de lucru la calea feratǎ, precum şi un drapel care a aparţinut societǎţii sindicale a mecanicilor de locomotivǎ din Cluj din anul 1927. În prezent, acesta face parte din patrimoniul naţional.
Automotor Malaxa
Muzeul CFR ocupǎ un loc aparte în peisajul cultural al Capitalei. Aici fiecare lucrǎtor al cǎilor ferate se regǎseşte sufleteşte, rememorând cu pioşenie trecutul şi munca înaintaşilor. Fiecare dintre noi, vizitând un muzeu, poate deveni, dupǎ cum scria marele Octavian Goga, un drumeţ statornic al lumii veşnic neschimbate.
Mihǎiţǎ ENACHE