13 noiembrie în istorie

1160: Ludovic al VII-lea al Franței se căsătorește cu cea de-a treia soție, Adela de Champagne.

Ludovic VII (numit cel Tânăr) (franceză Louis le Jeune) (1120 – 18 septembrie 1180) a fost rege al Franței, fiu și succesor al regelui Ludovic al VI-lea. A domnit din 1137 până la moartea sa. A fost membru al Casei Capet. Domnia sa a fost dominată de luptele feudale (în special cu familia Angevin), și a văzut începutul rivalității de lungă durată dintre Franța și Anglia. În timpul domniei sale s-a început construcția Catedralei Notre-Dame din Paris, și este fondator al Universității din Paris și a dezastruoasei cruciade a doua.

1549: Sosirea primilor iezuiți în Germania. Începutul Contrareformei în această zonă.

1594: Declanşarea insurecţiei antiotomane la Bucureşti şi Iaşi. Creditorii turci din București sunt uciși din ordinul lui Mihai Viteazul.

Mihai Viteazul sau Mihai Bravu (n. 1558, Târgul de Floci – d. 9 august 1601, Turda) a fost bănișor de Strehaia, stolnic domnesc și ban al Craiovei, apoi Domn al Țării Românești și, pentru o perioadă în 1600, conducător de facto al tuturor celor trei țări medievale care formează România de astăzi: Țara Românească, Transilvania și Moldova.

 Aderă la “Liga Sfântă” creștină, constituită din inițiativa Papei Clement al VIII-lea, din care inițial făceau parte Statul Papal, Spania, Austria, Ferrara, Mantova și Toscana (Anglia și Polonia au manifestat rezerve față de politica de cruciadă a papalității). Ulterior aderă și Transilvania, considerată factor decisiv în atragerea în alianță a celorlalte două state românești, Moldova și Țara Românească. Aron Vodă, domnul Moldovei semnează un tratat cu împăratul habsburgic la 16 septembrie 1594, oferind astfel un motiv în plus lui Mihai Viteazul să decidă, cu acordul boierilor, intrarea în alianța antiotomană.

 Aderarea Țării Românești la “Liga Sfântă” a condus la izbucnirea (13 noiembrie 1594) unei revolte antiotomane soldată cu suprimarea creditorilor levantini și a întregii garnizoane otomane staționată în București. Pe acest fundal, Mihai pornește o ofensivă generală împotriva Înaltei Porți, atacând cetățile turcești de pe ambele părți ale Dunării (Giurgiu, Hârșova, Silistra ș.a.). Urmează o serie de victorii împotriva tătarilor și turcilor (la Putineiu și pe locul numit “Padina Șerpătești” de lângă satul Stănești) culminată cu incendierea Rusciucului. După modelul victorios al lui Mihai, Aron Vodă pornește o campanie similară. Datorită recunoașterii ca suzeran a lui Sigismund Bathory de către Aron Vodă și succesorul său, Răzvan Ștefan, Mihai trimite o delegație de boieri la Alba Iulia pentru a reglementa diplomatic relațiile munteano-transilvănene. Nerespectând porunca domnitorului, delegația de boieri condusă de mitropolitul Eftimie negociază și semnează la Alba Iulia la 20 mai 1595 un tratat cu Bathory prin care Mihai devenea de fapt locțiitorul acestuia pe propriul său tron (din Țara Românească). Puterea revenea astfel Sfatului Domnesc alcătuit din 12 boieri de rang înalt. Comandând o armată de cca. 16.000 de ostași, la care se adăugau cei 7.000 de transilvăneni conduși de Albert Kiraly, Mihai Viteazul obține contra turcilor victoria la Călugăreni – 13/23 august 1595 (evocată în mod strălucit în poemul “Pașa Hassan” al poetului George Coșbuc). Contraofensiva otomană îl forțează să se retragă temporar în munți, așteptând sprijinul lui Sigismund Bathory. Între timp, Ștefan Răzvan este înlocuit de pe tronul Moldovei cu Ieremia Movilă, domn fidel polonezilor. Mihai Viteazul începe, cu sprijin transilvănean și moldovean eliberarea orașelor Târgoviște (5-8 octombrie 1595), București (12 octombrie 1595) și Giurgiu (15-20 octombrie 1595).

În 1594 și în anii următori Mihai Viteazul a condus o campanie militară în sudul Dunării, cucerind cetățile Isaccea, Măcin, Cernavodă, Razgrad, Babadag, Târgul de Floci, Silistra și chiar Rusciuc, Șiștova, Nicopole și Vidin. Potrivit istoricului Nicolae Iorga[9], călăreții lui Mihai Viteazul ajunseseră până la Adrianopole în est și Plevna în vest. Această acțiune a fost coroborată cu cea a voievodului moldovean Aron Tiranul care a readus sub stăpânirea sa Bugeacul, în aceeași perioadă. În 1601 Mihai Viteazul a preluat aceste teritorii o dată cu instalarea sa pe tronul Moldovei, astfel încât Dobrogea și gurile Dunării s-au aflat sub stăpânirea sa până la moarte.
 
Întreaga creștinătate balcanică l-a privit ca pe un eliberator, iar după moartea sa, în hârtiile găsite sub pernă, s-a aflat o scrisoare în care acești creștini îl numeau „Steaua lor răsăriteană”.

1805: Johann Georg Lehner a inventat “hot dog”-ul.

Originar din Frankfurt, Germania, hot dog-ul era la început un cârnat de porc servit cu pâine. Imigranţi germani au susţinut ulterior că au introdus gustarea în America în secolul XIX, devenind alimentul procesat de astăzi. Oricât de gustos ar fi, hot dog-ul nu este însă benefic pentru sănătate. S-a demonstrat ştiinţific că hot dog-ul creşte riscul de cancer la intestine. Într-o fabrică de hot dog, tone de carne de porc sunt amestecate în vase uriaşe de metal cu zeama care rezultă după ce carcasele de pui sunt presate pe grătare de metal şi amestecate cu apă. Rezultatul este amestecat cu conservaţi pudră, arome, colorant, apoi scufundat în apă, înainte de a fi introdus în membrane de plastic pentru a fi preparat şi ambalat.

Fondul pentru Cercetarea Cancerului recomandă oamenilor să evite sau să reducă consumul de carne procesată.

1897:  Fotograful parizian Raoul Grimoin Sanson a brevetat un sistem „ce permitea luarea şi proiectarea de vederi panoramice, dând iluzia realităţii, compus din 12 aparate aşezate în cerc unul lângă altul, în tare să înregistreze imagini animate, sistemul „Multiplex–Cinérama”. Acesta a suferit perfecţionări succesive până în anul 1900, când a fost prezentat la Expoziţia Universală de la Paris.

1907: Inginerul francez Paul Cornu reușește primul zbor din lume cu un elicopter. Elicopterul său cântărea 260 de kilograme și s-a mentinut în aer 20 de secunde la o înălțime de 30 cm deasupra Pământului, după care s-a prăbușit.

1918: Egipteanul Sa’d Zaghlul înființează partidul naționalist Al-Wafd al-Misri (“Delegația egipteană”), care va juca un rol important în procesul de dobândire a independenței Egiptului.

1918: La sfârșitul Primului Război Mondial, trupele Antantei au ocupat orașul Constantinopol, capitala Imperiului Otoman.

1918: Regele Frederick Augustus al III-lea al Saxoniei a renunțat la tron în urma tulburărilor revoluționare.

1918: După abdicarea ducelui Ernst al II-lea, Duce de Saxa-Altenburg, teritoriul fostului ducat de Saxa-Altenburg, devine Statul Liber Saxa-Altenburg care va fi încorporat în Turingia în 1920.

1950: Generalul Carlos Delgado Chalbaud, președintele Venezuelei, este asasinat la Caracas.

1954: Prima cupă mondială de rugby a fost câștigată de Anglia, care a învins Franța în finala disputată la Paris.

Cupa Mondială de Rugby este cel mai mare eveniment rugbystic al planetei. Este al treilea eveniment sportiv al lumii, după Campionatul Mondial de Fotbal și Jocurile Olimpice. De la prima ediție (Noua Zeelandă și Australia 1987) până în prezent, Cupa Mondială a bătut record după record din punct de vedere al audiențelor, al veniturilor și al numărului de spectatori și telespectatori. Dacă în 1987 au asistat 600.000 de spectatori, 12 ani mai târziu s-au vândut 1.750.000 de bilete. Un bilet la finala Rugby World Cup 1999 de pe Millenium Stadium din Cardiff a ajuns in ziua meciului să fie vândut, pe piața neagră, cu 1.700 de lire sterline. La ediția Australia 2003 peste 1.800.000 de suporteri au asistat la cele 48 de meciuri ale Cupei Mondiale. Peste 60.000 de turiști au venit în Australia în 2003 pentru a se bucura de acest eveniment. Finala din 2003 a bătut și ea recordurile anterioare: 82.957 de suporteri, cel mai mare număr de spectatori prezenți vreodată la un meci de Cupă Mondială.

S-a creat chiar și un Business Club Rugby World Cup care și-a deschis “filiale” în toate cele 20 de țări participante. Oamenii de afaceri care sunt în același timp și fani de rugby au intrat în acest club, urmând să îmbine, în timpul călătoriei la Cupa Mondială, plăcerea de a se afla în tribunele stadioanelor cu întâlnirile de afaceri cu businessmani din alte țări. Și în privința numărului de telespectatori, Cupa Mondială s-a bucurat de la o ediție la alta de creșteri spectaculoase: în 1987 au urmarit turneul final doar 300 de milioane de telespectatori din 17 tări, în timp ce in 2003, Cupa Mondială a fost urmarită de trei miliarde și jumătate de telespectatori din 205 țări.

Rugbyul și Cupa Mondială de Rugby sunt deja o afacere extrem de profitabilă în țările cu mare tradiție în acest sport. În 2003, o adevărată sărbătoare s-a declanșat în Anglia când balonul șutat de Jonny Wilkinson trecea printre buturile australiene dupa 99 de minute ale finalei Cupei Mondiale. În sâmbăta finalei, traficul în centrul Londrei s-a diminuat cu peste 60%, iar cele 15.000 de puburi și cluburi unde s-a transmis finala au vândut peste 38 de milioane de halbe de bere, de 5 ori mai mult decât într-o sâmbătă obișnuită. Avionul cu care englezii s-au întors la Londra după călătoria de 22 de ore de la Sydney a fost numit “Sweet Chariot”, după celebrul cântec “Swing Low, Sweet Chariot” cu care suporterii englezi își încurajeaza favoriții. Iar trofeul “William Webb Ellis” a avut în avion un loc special pentru el.

În Australia, finala a fost urmărită de 4,34 milioane de oameni (22,9% din populația țării). Aceasta înseamnă că în Australia, finala transmisă de Channel Seven a fost programul cu cea mai mare audiență din 2003. S-a estimat că 300 de milioane de oameni din întreaga lume, adică aproximativ 4,8% din populația globului, au urmărit în direct finala Cupei Mondiale. Site-ul oficial al competiției, www.rugbyworldcup.com a fost accesat de 44,5 milioane de ori în ziua finalei, atingând aproape o jumătate de miliard de accesări pe toată durata turneului. Conform unui studiu făcut de specialiști, Cupa Mondială din 2007 va atrage în Franța, pe o perioadă de 4 ani, 8 miliarde de euro. Se poate spune deci ca Rugby World Cup a devenit un eveniment cu magnitudine mondială.

1980: Naveta spațială Voyager I a retransmis pe Pământ prima imagine din apropierea planetei Saturn.

1985: Laharul rezultat în urma erupției vulcanului Nevado del Ruiz a îngropat orașul columbian Armero, ucigând 23.000 de persoane.

Lahar este un termen care provine din Indonezia și înseamnă „lavină de noroi”, aceasta provine prin amestecul materialul unei erupții vulcanice ca de exemplu cenușa și blocurile vulcanice amestecate cu apă. Curentul noroios (laharul) poate atinge o viteză de curgere de 100 km/h.

Nevado del Ruiz (cunoscut de asemenea ca și El Mesa de Herveo sau Kumanday), este cel mai nordic vulcan din Centura Vulcanică Andeană, situat la aproximativ 129 de kilometri vest de Bogota în departamentul Tolima din Columbia. Este un stratovulcan, compus din multe straturi de lavă alternate cu cenușă vulcanică întărită și roci piroclastice. Nevado del Ruiz este activ de aproximativ două milioane de ani, cam de la sfârșitul Pliocenului-începutul Pleistocenului, cu trei perioade eruptive majore. Actualul con vulcanic s-a format în timpul “prezentei” perioade eruptive, care a început acum 150 de mii de ani.

Nevado del Ruiz de obicei generează erupții Pliniene, care produc mișcări rapide de gaze și roci fierbinți, numite curgere piroclastică. Aceste erupții adesea cauzează laharuri masive, care prezintă o amenințare contra vieții umane și mediului. Pe 13 noiembrie, 1985, o mică erupție, a produs un lahar enorm care a îngropat și devastat orașul Armero în departamentul Tolima, cauzând cam 23.000 de morți. Acest eveniment cunoscut mai târziu sub numele de Tragedia din Armero – este cel mai dezastruos din istoria înregistrată a erupțiilor vulcanice. Erupții similare dar mai puțin dezastruoase au avut loc în 1595 și 1845, și au constat din erupții explozive mici, urmate de câte un lahar mare.

Vulcanul face parte din Parcul Național “Los Nevados”, care conține de asemenea și alți vulcani. Vârful lui Nevado del Ruiz este acoperit de ghețari uriași, deși aceștia s-au retras semnificativ din 1985 încoace din cauza încălzirii globale. Vulcanul continuă să prezinte o amenințare la adresa satelor și orașelor din apropierea lui, și se estimează că până la aproximativ 500.000 de oameni sunt în risc datorită laharului.

1989: Prințul Hans Adam al II-lea devine șeful statului Liechtenstein.

1989: A fost înfiinţat Comitetului de prevenire a torturii (CPT) al Consiliului Europei, abilitat să viziteze toate locurile de detenţie din Europa.

1990: A fost scrisă prima pagină World Wide Web.

1991: A fost pusă în vânzare prima sticlă „Coca Cola” îmbuteliată în România.

1994: În Suedia se decide prin referendum intrarea în Uniunea Europeană.

1997: Irakul se opune participării experţilor americani la inspecţiile pentru dezarmare şi îi expulzează pe toţi americanii din cadrul misiunii Naţiunilor Unite pentru dezarmare de pe teritoriul irakian.

2000: Preşedintele Chinei, Jiang Zemin, a efectuat o vizită oficială în Cambodgia. A fost primul şef de stat chinez care a vizitează Cambodgia din anul 1963.

2001: Alianța Nordică a cucerit capitala Afganistanului, orașul Kabul.

2002: Irakul acceptă Rezoluţia 1441 privind dezarmarea Irakului, adoptată în unanimitate de Consiliul de Securitate al ONU la data de 08.11.2002.