293: Împărații romani Dioclețian și Maximian îl numesc pe Galerius ca Cezar; începe perioada celor patru conducători cunoscută sub numele de tetrarhie.
996: Otto al III-lea în vârstă de șaisprezece ani este încoronat împărat al Sfântului Imperiu Roman.
Otto al III-lea (980 – 23 ianuarie 1002), fost cel de-al patrulea conducător al dinastiei saxone sau Ottoniene, fiul lui Otto al II-lea și al reginei Theophanu, nepoata Împăratului Bizantin Ioan I Tzimisces. A fost încoronat Rege al Germaniei în 983 la moartea tatălui său și încoronat în Catedrala din Aachen în 983 la vârsta de 3 ani. Henric al II-lea de Bavaria, fratele lui Otto cel Mare, a încercat cu ajutorul regelui Franței să obțină regența, dar în cele din urmă aceasta revine mamei sale. Aceasta nu continuă politica imperialistă a soțului său, ci caută să întărească relația dintre Biserică și Imperiu. La moartea mamei sale în 991, bunica lui Otto, Adelaida de Italia a devenit regentă până la majoratul acestuia în 994. Politica sa era de resuscitare a gloriei trecute a Romei antice, cu el în fruntea unui stat teocratic. În 996 vine în Italia pentru a înnăbuși o serie de revolte și este încoronat Rege al Italiei la Pavia și Împărat la Roma pe data de 21 mai. În anii următori s-a implicat în lupta dintre Papa Grigore al V-lea și Antipapa Ioan al XVI-lea. Își stabilește reședința la Roma și a resuscitat o serie de cutume romane și bizantine în cadrul curții sale. În anul 1000 consfințește încoronarea lui Ștefan I ca Rege al Ungariei. În 1002, moare în condiții ciudate în timp ce se întorcea spre Roma dintr-o campanie împotriva rebeliunii din Tibur. A fost urmat de către Henric II, fiul lui Henric al II-lea de Bavaria, ultimul membru al dinastiei Ottoniene.
1363: Elisabeta de Pomerania se căsătorește la Cracovia cu împăratul Carol al IV-lea și va fi încoronată luna viitoare ca regină a Boemiei. Căsătoria a ajutat la ruperea colației anti-cehe condusă de Ducele Rudolf al IV-lea al Austriei.
1420: În calitate de Regentă, soția regelui Franței, Isabeau de Bavaria, semnează Tratatul de la Troyes, prin care își reneagă propriul fiu, pe Delfinul Carol, recunoscându-l pe ginerele ei, Henric al V-lea al Angliei, drept moștenitor al Coroanei franceze.
1471: S-a născut Albrecht Dürer, pictor și gravor german (d. 1528)
1502: Insula Sfânta Elena este descoperită de exploratorul portughez João da Nova.
Insula Sfânta Elena
Sfânta Elena este o insulă în Atlanticul de Sud, în largul coastelor Africii. Face parte ca teritoriu dependent din Teritoriile britanice de peste mări. Din teritoriu fac parte și insulele Ascension și Tristan da Cunha. Insula a fost descoperită de portughezul João da Nova pe data de 21 mai 1502. În amintirea acestei zile, insula a primit numele împărătesei Elena, sărbătorită în calendarul romano-catolic pe 21 mai. Insula a devenit faimoasă ca loc de exil pentru imparatul francez Napoleon Bonaparte între 1815 și moartea sa în 1821. Napoleon Bonaparte a stat în localitatea Longwood, unde se găsește și casa-muzeu. Domeniul în care Napoleon a rezidat între 1815-1821 este proprietare a guvernului francez, din 1858.
1527: S-a născut Filip al II-lea al Spaniei (d. 1598)
1674: Marele hatman al coroanei Jan Sobieski a fost ales rege al Poloniei.
Ioan al III-lea
Rege al Poloniei
Ioan al III-lea Sobieski (poloneză Jan III Sobieski) (17 august 1629 – 17 iunie 1696) a fost rege al Poloniei din anul 1674 până la moartea sa. El a fost fiul lui Jakub Denilovicz Sobieski din Cracovia și strănepotul hatmanului Stanislav Sobieski. A fost educat în spiritul tradițional al cavalerilor, studiind la Academia din Cracovia. Între anii 1646 și 1648 face o călătorie împreună cu fratele său prin Europa. Tânărul Sobieski a fost impresionat de cele văzute în Franța, interesându-se de arta militară, de politică și literatură.
1712: Capitala Rusiei a fost mutată de către țarul Petru I de la Moscova la Sankt Petersburg.
1799: S-a născut Mary Anning (d. 9 martie 1847). În cinstea aniversării sale Google a creat un Doodle special.
Mary Anning a fost o colecționară de fosile, comerciantă de fosile și paleontolog britanic. Ea a devenit cunoscută în lume pentru descoperirea unor fosile importante, în straturile de fosile marine din epoca Jurasicului din Lyme Regis. Munca sa a contribuit la schimbările fundamentale în gândirea științifică despre viața preistorică și istoria Terrei, care au avut loc la începutul secolului XIX.
Mary Anning a murit de cancer la sân la vârsta de 47 de ani, în 1847. În 1846, când comunitatea oamenilor de ştiinţă a aflat de boala ei, a început o colectă pentru acoperirea cheltuielilor necesare tratamentului medical. Abia după ce a murit, povestea ei neobişnuită a început să stârnească foarte mult interes. Charles Dickens a scris în 1865 că această “fiică de tâmplar şi-a câştigat un renume pe care l-a meritat pe deplin”. Mary Anning a fost înscrisă abia în 2010 pe o listă cu zece femei din Marea Britanie care au influenţat istoria ştiinţei.
1814: Se încheie Bătălia de la Arcis-sur-Aube din cadrul Războiului celei de-a Șasea Coaliții. Trupele franceze conduse de Napoleon sunt nevoite să se retragă în fața trupelor austriece conduse de Schwarzenberg.
Bătălia de la Arcis-sur-Aube a opus o armată franceză, comandată de Împăratul Napoleon, unei armate aliate, comandate de Feldmareșalul Scwartzenberg. Planul inițial al Împăratului fisese să surprindă armata lui Schwartzenberg, dar acesta, avertizat, reușește să își concentreze trupele și astfel francezii cad în capcana de a lupta în raport de 4 contra 1. Cavaleria inamică, mult superioară numeric, deschide lupta în jurul orei 14, cu o șarjă generală care dă peste cap cavaleria franceză și aproape îl capturează pe Împărat. Cu toate acestea, „Vechea Gardă”, condusă de Friant, la Arcis-sur-Aube și „Tânăra Gardă”, condusă de Ney, la Torcy, fac minuni de vitejie și, până la 19, în ziua de 21, francezii reușesc să reziste, dar nu sunt nevoiți să se retragă, la adăpostul nopții, din cauza inferiorității numerice.
1821: Tudor Vladimirescu, conducătorul Revoluției de la 1821, a fost arestat în tabăra de la Golești și predat lui Alexandru Ipsilanti.
Tudor Vladimirescu (n. 1780, Vladimiri – d. S.V. 7 iunie 1821 Târgoviște) a fost o figură emblematică pentru istoria Țării Românești la începutul secolului al XIX-lea, fiind conducătorul Revoluției de la 1821 și al pandurilor.
S-a născut în satul Vladimiri (Gorj), într-o familie de moșneni. A învățat carte și limba greacă în casa boierului aromân Ioniță Glogoveanu, din Craiova, care a făcut din inteligentul și destoinicul băiat administrator de moșie și care l-a întrebuințat în afacerile de negoț, mai ales la exportul de vite. Tudor Vladimirescu și-a constituit o avere prin cumpărare de pământ, făcând comerț pe cont propriu. S-a emancipat din slujba lui Glogoveanu intrând în rândurile pandurilor – armată cu obligații semipermanente – și participă la războiul ruso-turc din 1806 – 1812, recompensat de oficialitățile ruse cu ordinul de cavalerie Ordinul Vladimir, clasa a III-a. În 1806 a fost numit vătaf de plai la Cloșani, adică administrator al unui district de munte, funcție pe care o va deține până în 1820. În perioada 14 iunie-26 decembrie 1814 a efectuat o călătorie la Viena, în perioada Congresului de Pace de la Viena (1814-1815), pentru a lichida moștenirea soției lui Nicolae Glogoveanu (fiul lui Ioniță Glogoveanu), decedată la Viena, și pentru a-i aduce în țară fetița. Cunoscător al limbii germane, Tudor Vladimirescu a putut să urmărească problemele politice care se dezbăteau în presă în capitala Imperiului Austriac. Întors în țară la începutul anului 1815, Tudor a aflat că garnizoana otomană din Ada-Kaleh, care cutreierase județele Mehedinți și Gorj, distrusese și gospodăria lui de la Cerneți și îi luase toate bucatele. Prezent apoi în capitala țării pentru susținerea unui proces de moșie în fața Divanului, Tudor află de hotărârea Eteriei de a porni mișcarea de eliberare a Greciei. Considerând momentul prielnic pentru a ridica poporul la luptă, are unele discuții cu reprezentanții Eteriei pentru cooperare militară, pentru ca „pandurii să înlesnească trecerea lui Ipsilanti peste Dunăre“.
A semnat o înțelegere cu Comitetul de oblăduire prin care Tudor urma să ridice „norodul la arme“, având drept obiectiv înlăturarea regimului fanariot. Conținutul prea revoluționar al „Proclamației de la Padeș“ i-a speriat pe boieri, care trimit corpuri de oaste pentru a-l opri. Adresându-i-se lui Nicolae Văcărescu, unul dintre cei însărcinați cu înfrângerea oștirii pandurilor, Tudor arată că „pesemne dumneata pă nărod cu al căror sânge s-au hrănit și s-au poleit tot neamul boieresc, îl socotești nimic, și numai pe jefuitori îi numeri patrie… Dar cum nu socotiți dumneavoastră că patria se cheamă poporul, iar nu tagma jefuitorilor“. Diplomat, Tudor asigură în permanență pașalele de la Dunăre și Poarta Otomană că poporul s-a revoltat din cauza „cumplitelor patimi ce suferă din partea unirii pământenilor boieri, cu cei după vremi trimiși domni și ocârmuitori acestui norod“.
Intrând în București în fruntea „adunării poporului“, este primit cu entuziasm de către masele populare din capitală. Preia de fapt, în primăvara anului 1821, conducerea țării, fiind numit de popor „Domnul Tudor“. Prezența lui Alexandru Ipsilanti la București în fruntea unei armate nedisciplinate, după ce acțiunea lui fusese dezavuată, ca și a românilor de altfel, de către Rusia, l-au pus într-o situație dificilă. Tudor îi cere conducătorului Eteriei să treacă Dunărea, așa cum promisese inițial, pentru ca Țara Românească să nu fie transformată în teatru de război.
Conducătorii eteriștilor au pus la cale un complot pentru a-l îndepărta. Ridicat prin trădare de la Golești, la 21 mai Tudor a fost ucis de șefii eteriștilor la Târgoviște, în noaptea de 27 spre 28 mai, învinuit probabil de colaborare cu otomanii împotriva eteriștilor, fapt pe care istoria nu l-a confirmat niciodată. L-a avut ca dușman pe redutabilul locotenent-colonel Dimitrie Papazoglu, decorat la Paris de Alexandru I pentru merite deosebite în executarea de hărți militare.
Tudor Vladimirescu a avut un frate (Papa) și o soră (Constandina) ai căror descendenți trăiesc și în ziua de azi în Oltenia.
1826: S-a născut Karl Storck, sculptor român de origine germană (d. 18 mai 1887).
1855: S-a născut criticul literar Constantin Dobrogeanu Gherea, numele lui real fiind Solomon Katz (d. 7 mai 1920).
1860: S-a născut Willem Einthoven, inventatorul electrocardiografului, laureat al Premiului Nobel în 1924 (d. 29 septembrie 1927)
1877: Mihail Kogălniceanu a proclamat în Parlamentul României, în numele guvernului, independența – expresie a dorinței întregului popor, primită cu mare bucurie.
1880: S-a născut poetul Tudor Arghezi (d. 14 iulie 1967): “Cuvinte potrivite”, “Ochii Maicii Domnului”, “Cântare omului”.
1881: Clara Barton a înființat serviciul american de Crucea Roșie.
1892: A murit Grigore I. Cobălcescu, întemeietorul școlii românești de geologie (n. 1831)
1897: S-a născut Smaranda Brăescu, aviatoare și parașutistă română (d. 1948)
Smaranda Brăescu, (21 mai 1897 Hănțești – 2 februarie 1948, Cluj) a fost prima femeie pilot din România, prima femeie parașutist cu brevet din România, campioană europeană la parașutism (1931) și campioană mondială (în 1932, cu recordul de 7200 m la Sacramento, SUA).
S-a născut în satul Hănțești, comuna Buciumeni, din județul Covurlui (interbelic), ulterior județul Tutova (interbelic), actual în județul Galați. Între anii 1924-1928 a absolvit cursurile Academiei de Belle Arte din București, secția de Artă Decorativă și Ceramică. La 5 iulie 1928 a executat primul salt cu parașuta, de la înălțimea de 600 de metri.
La 2 octombrie 1931 câștigă titlul european la parașutism, în urma unui salt de la înălțimea de 6000 de metri, depășind și recordul american de 5384 metri. În urma acestui succes a fost decorată cu Ordinul Virtutea Aeronautică – clasa Crucea de Aur.
Proprietară a două avioane, un biplan de tip Pevuez și un bimotor de tip Milles Hawk, cu cel de-al doilea, în 1932 a stabilit primul record de traversare a Mării Mediterane în 6 ore și 10 minute, străbătând distanța de 1100 km, între Roma și Tripoli. În acealași an 1932, la 19 mai, devine campioană mondială la parașutism, în urma unui salt realizat cu o parașută de construcție românească, de la înălțimea de 7400 de metri, cu durata de 25 de minute, acest record fiind depășit cu doar câțiva metri, abia peste 20 de ani. Recordul său a fost omologat de aeroclubul din Washington. Recordul precedent, deținut de un american, fusese de 7233 de metri.
A fost una din puținii instructori de parașutiști militari. A activat ca instructoare la Batalionul 1 de parașutiști de la Băneasa.
În timpul războiului a fost activă ca pilot în celebra „Escadrilă Albă” de avioane sanitare, pe frontul de Răsărit. Semnatară, alături de alte 11 personalități (între care: generalul Aldea, prof. univ. dr. Grigore T. Popa), a unui memoriu prin care se condamna falsificarea alegerilor din noiembrie 1946, document înaintat Comisiei Aliate de Control, de fapt delegatului american, care l-a predat celui sovietic. A fost condamnată de comuniști la închisoare în contumacie, nefiind găsită în procesul „Sumanele Negre” ca făcând parte din Mișcarea Națională de Rezistentă [MNR] organizația „HAI” împreună cu comandantul Companiei de Misiuni Speciale din cadrul Batalionului Parașutiști căpitanul Mihai Țanțu și Victor-Ionel Sassu (ofițer parașutist). Ascunsă de oameni de suflet – prof. univ. Ion I. Gheorghiu din Iași și preotul Matei Dumitru – nu a mai fost găsită niciodată. A fost căutată și de oficialitățile sovietice pentru a face instrucția soldaților sovietici.
O versiune acceptată în general este că a decedat pe data de 2 februarie 1948. Potrivit cercetărilor întreprinse de prof. Neculai Staicu – dar încă neconfirmate – mormântul ei s-ar afla în Cimitirul central din Cluj, unde ar fi fost îngropată sub numele de Maria Popescu la o poziție concesionată în anul 1970 unei alte persoane. În prezent, o stradă din București a fost denumită în memoria sa. În decembrie 2010 a fost lansat „Jurnalul celebrei Smaranda Brăescu”, volum semnat de Ana Maria Sireteanu și Tudor Sireteanu, strănepoți ai renumitei parașutiste românce, publicat la Editura Vremea.
1904: La Paris a fost înființată “Federația Internațională de Fotbal” (FIFA).
1906: S-a născut scriitoarea Profira Sadoveanu, prozatoare şi poetă, fiica lui Mihail Sadoveanu (d. 3 octombrie 2003).
1927: Lindbergh a aterizat la Paris, după primul zbor solitar traversând Atlanticul.
1961: A avut loc premiera spectacolului „Cum vă place”, de William Shakespeare, în montarea lui Liviu Ciulei, la Teatrul „Lucia Sturza Bulandra”, cu Clody Bertola în rolul Rosalindei, moment de referință pentru dezvoltarea teatrului românesc.
1964: A murit Tudor Vianu, filosof, estetician, critic literar, scriitor, comparatist, memorialist român (n. 1898)
1965: A debutat la Televiziunea Română emisiunea „Teleenciclopedia” – record de audiență până în anul 1990.
Teleenciclopedia este o emisiune a postului național de televiziune din România, Televiziunea Română. Denumirea este un cuvânt telescopat pornind de la „televiziune” și „enciclopedie”. Este una dintre cele mai longevive emisiuni din programele posturilor de televiziune din România, prima difuzare a emisiunii înregistrându-se la data de 22 mai 1965. Emisiunea este difuzată în continuare pe TVR1, sâmbătă după-amiaza la ora 18.45. Sunt prezentate documentare cu subiecte diverse: natură, tehnologie, sănătate ș.a. Emisiunea păstrează același generic (un fragment din Momentul muzical pentru pian și orchestră de Nicolae Kirculescu) de mai mulți ani. Între comentatorii care au lucrat sau lucrează pentru Teleenciclopedia se numără: Ion Caramitru, Alexandru Marinescu, Adela Mărculescu, Petru Mărgineanu, Lucia Mureșan, Florian Pittiș, Irina Petrescu, Silviu Stănculescu, Traian Stănescu, Sanda Țăranu, Mariana Zaharescu ș.a.
1971: A avut loc, la București, prima audiție a compoziției „Masa Tăcerii”, de Tiberiu Olah, lucrare ce încheie tripticul său brâncușian.
1972: Pietà a lui Michelangelo din Bazilica Sfântul Petru din Roma este deteriorată de către un vandal bolnav mintal, geologul maghiar Laszlo Toth.
Pietà este o sculptură creată în 1499 de artistul Michelangelo Buonarroti. În prezent, această capodoperă de o valoare inestimabilă a sculpturii renascentiste se află la Vatican, în Bazilica Sfântul Petru. Este singura lucrare semnată de Michelangelo. Semnătura poate fi văzută pe centura care îi încinge pe diagonală pieptul Fecioarei. Statuia a fost realizată pentru cardinalul francez Jean de Billheres, care fusese repartizat în Roma. Statuia a fost făcută ca monument funerar al cardinalului, dar a fost mutată în prima capelă pe partea dreaptă de la intrarea în bazilică, în secolul XVIII, unde se găsește actualmente. Această faimoasă operă de artă o întruchipează pe Fecioara Maria ținând în brațe trupul lui Iisus după crucificare. Această temă este de origine Nordică, populară la vremea respectivă în Franța, însă nu și în Italia. Interpretarea dată de Michelangelo lui Pietà este unică. Este o lucrare de o deosebită importanță întrucât împletește idealurile de frumusețe renascentiste cu cele naturaliste.
De-a lungul timpului, Pietà a suferit mai multe deteriorări. Patru degete de la mâna stângă a Fecioarei au fost sparte în timpul unei mutări. Au fost restaurate în 1736 de către Giuseppe Lirioni, iar unii savanți sunt de părere că restauratorul și-a permis să aducă modificări, făcând poziția mâinii mai puțin “emfatică”.
Cea mai mare distrugere a suferit-o la 21 mai 1972, în Duminica Rusaliilor când un geolog dezaxat mintal pe nume Laszlo Toth, a intrat în capelă și a atacat sculptura cu un ciocan geologic strigând “Eu sunt Iisus Hristos”. Martorii au luat bucățile de marmură care au sărit. Mai târziu, unele dintre acestea au fost returnate, însă multe dintre ele nu, printre care și nasul Fecioarei, care a trebuit să fie reconstruit dintr-un bloc tăiat din spate. După atac, capodopera a fost minuțios restaurată și înapoiată bazilicii Sfântul Petru, imediat după intrare pe partea dreaptă, între Sfânta Ușă și altarul Sfântului Sebastian, iar acum este protejată de un geam blindat.
1973: A murit Grigore Moisil, matematician român (n. 1906)
1982: Formația de rock Queen a lansat albumul Hot Space.
1982: Constantin Dăscălescu este numit prim-ministru al României, succedându-i lui Ilie Verdeț. A demisionat la 22 decembrie 1989, la cererea revoluționarilor care ocupaseră sediul Comitetului Central al PCR.
1991: În apropiere de Madras a fost asasinat Rajiv Gandhi, fost prim-ministru al Indiei, supranumit „părintele națiunii”.
1991: A fost asasinat la Chicago Ioan Petru Culianu, istoric al religiilor, scriitor şi eseist (n. 5 ianuarie 1950).
1994: A murit actorul Ştefan Tapalagă. (n. 4 aprilie 1933)
1997: Alfonse D’Amato, preşedintele Comisiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (CSCE) şi Christopher H. Smith, co-preşedinte al CSCE, au trimis o scrisoare oficială preşedintelui american Bill Clinton, solicitând includerea României printre ţările ce vor fi invitate să adere la NATO, cu prilejul summit-ului din 8 iulie, de la Madrid.
2000: Ceremonia dezvelirii Monumentului Corneliu Coposu la Alba Iulia, cu ocazia împlinirii a 86 de ani de la nașterea fruntașului țărănist.
2003: Un cutremur a lovit nordul Algeriei, omorând mai mult de 2.000 de oameni.
2004: A avut loc, la Moscova, prima reuniune la nivel înalt între Federația Rusă și reprezentanții celor 25 de state membre ale Uniunii Europene; a fost semnat un protocol prin care se afirma susținerea Rusiei de către UE pentru aderarea la Organizația Mondială a Comerțului.
2004: Comitetul ONU împotriva torturii a cerut explicații Statelor Unite ale Americii și Marii Britanii în legătură cu tratamentele inumane aplicate deținuților irakieni.
2005: La Kiev, Ucraina, România, reprezentată de Luminița Anghel și trupa Sistem, s-a clasat pe locul trei la cea de-a cincizecea ediție Eurovision. Câștigătoarea ediției a fost Grecia.
2006: Populația Muntenegrului a votat prin referendum separarea de uniunea statală cu Serbia.
SĂRBĂTOARE NAŢIONALĂ
ZIUA EROILOR
De Ziua Înălţării Domnului, România îşi sărbătoreşte eroii!
Joi 21 mai 2015, de Ziua Eroilor – sărbătoare naţională a poporului român – românii îşi cinstesc eroii prin ceremonii militare şi religioase desfăşurate la cimitirele de onoare şi monumentele militarilor români, aşa cum este prevăzut şi prin Programul manifestărilor prilejuite de Ziua Eroilor, aprobat prin Hotărârea de Guvern nr. 309/2015.
În Capitală, Ministerul Apărării Naţionale organizează ceremonii oficiale la Mormântul Ostaşului Necunoscut din Parcul Carol I, la Monumentul Eroilor căzuţi în misiune în teatre de operaţii şi pe teritoriul României din Parcul Tineretului, Cimitirul Israelit Filantropia, Monumentul Eroilor Patriei (U.N.Ap.) şi Cimitirul Militar Ghencea.
În ţară, autorităţile administraţiei publice locale vor desfăşura – cu sprijinul şi participarea reprezentanţilor unităţilor şcolare, cultelor religioase, asociaţiilor de veterani şi al altor organizaţii neguvernamentale – programe proprii de comemorare a eroior României, în funcţie de specificul local.
Pe plan extern, reprezentanţele diplomatice ale României – cu sprijinul comunităţilor româneşti organizează activităţi specifice pentru comemorarea eroilor noştri căzuţi pe teritoriul altor state.
Omagierea eroilor patriei îşi are punctul de origine în contextul creat după Primul Război Mondial, când, prin semnarea acordurilor de pace de la Paris (1919-1920), ţara noastră reuşea să obţină recunoaşterea internaţională a înfăptuirii unui deziderat naţional, făurirea României Mari. Acest moment de împlinire naţională nu ar fi fost posibil fără jertfa a circa 330.000 militari români căzuţi la datorie pe câmpurile de luptă în bătăliile primei mari conflagraţii mondiale.
În semn de recunoştinţă pentru efortul şi dăruirea acestor oameni, s-a hotărât prin Decretul-lege nr. 1.693 din 4 mai 1920, ca Ziua Eroilor să fie decretată sărbătoare naţională şi să fie celebrată, „cu mare fast religios, şcolar, militar şi naţional”, în Ziua Înălţării Domnului (a 40-a zi de la Sfintele Sărbători de Paşte). După anul 1948, problematica cultului eroilor nu a mai reprezentat o preocupare pentru instituţiile statului român iar, după decembrie 1989, odată cu reintroducerea în sistemul de valori ale societăţii româneşti, a tradiţiilor militare interbelice, în anul 1995, prin Legea nr. 48, Ziua Eroilor redevenea sărbătoare naţională.