În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, zvonurile că Germania vrea să construiască un reactor nuclear și implicit o bombă atomică au făcut Aliații să organizeze unul dintre cele mai îndrăznețe acte de sabotaj din istoria războiului: distrugerea uzinei Hydro din Norvegia, cea care oferea Germaniei hitleriste apă grea, un element vital de care depindea realizarea planurilor oamenilor de știință germani.
Bazat pe fapte reale, filmul „Sabotorii – Războiul pentru apa grea” a avut 1,7 milione de spectatori cu prilejul difuzării sale în țara de origine, Norvegia. Structurat în șase episoade, filmul lui Per-Olav Sørensen prezintă povestea sabotajului uzinei de apă grea din Norvegia văzută din patru unghiuri diferite: partea germană, a Aliaților, a sabotorilor și a companiei.
Filmul debutează cu prezentarea laureatului premiului Nobel, Werner Heisenberg, precum și a împrejurărilor în care acesta ajunge șeful programului nuclear german. Heisenberg dorește să construiască un reactor nuclear, însă pentru aceasta are nevoie de apa grea produsă numai de compania norvegiană Hydro la Vemork.
Cererile germanilor privind apa grea îi trezesc suspiciunile omului de știință Leif Tronstad, determinându-l să fugă în Anglia, unde se pune la dispoziția serviciilor secrete britanice. Aici, Leif pregătește un grup de sabotaj pentru a distruge instalațiile uzinei de apă grea Hydro.
Pentru ca misiunea de sabotaj să decurgă în cele mai bune condiții, Leif Tronstad recrutează norvegieni care fugiseră din țara lor natală odată cu invadarea acesteia de către Germania, deoarece cunoșteau foarte bine regiunea uzinei.
Aceștia vor fi parașutați pentru a culege informații despre activitatea din jurul uzinei. Ulterior, din Marea Britanie decolează avioane cu membrii comandoului care va sabota instalațiile care produc apa grea. La începutul anului 1943, cei nouă sabotori se întâlnesc și pornesc spre Vemork pentru a arunca în aer uzina Hydro.
Misiunea de sabotare decurge conform planului, instalațiile, precum și întreaga cantitate de apă grea produsă sunt distruse de explozia care zguduie uzina norvegiană. Germanii reconstruiesc instalațiile de producere a apei grele și împânzesc zona uzinei cu mine.
Directorul uzinei, Henriksen, descoperă că pericolul de a fi etichetat ca fiind un colaborator al germanilor este mare, astfel că demisionează și este închis de germani într-o închisoare destinată militarilor norvegieni. În Anglia, americanii decid să bombardeze uzina de apă grea în ciuda protestelor lui Leif Tronstad.
Bombardamentul aliat distruge clădiri anexă ale uzinei, însă fără a opri producția de apă grea. Cu toate acestea, nemții decid să mute fabrica în Germania, moment în care Aliații decid să mai facă o încercare sabotându-le planurile. Butoaiele cu apă grea sunt încărcate pe un feribot, iar la scurt timp după plecarea o explozie scufundă navă împreună cu prețioasa ei încărcătură.
Foto: imdb.com