Fondat în decembrie 1923, Muzeul Militar Național ”Regele Ferdinand I” reprezintă un monument dăltuit întru cinstea ostașului român – indiferent de epocă și rang -, care s-a jertfit pentru libertatea pământului strămoșesc.
Preocuparea pentru înființarea unui muzeu militar datează din anul 1865, când la Arsenalul Armatei din București se creează un depozit în care sunt păstrate drapele, uniforme și arme ieșite din dotare. În anii următori, colecția se îmbogățește cu noi obiecte, astfel că, în 1893, într-o încăpere a Arsenalului se creează un mic muzeu, Muzeul Artileriei. 21 de ani mai târziu, patrimoniul acestuia, care consta în 126 de tunuri, mitraliere, țevi și afete, 394 proiectile de artilerie, 682 arme albe și de foc, 601 cartușe de infanterie, 575 decorații și accesorii pentru uniforme, 4 armuri, 142 de piese arheologice, 6 sculpturi, 2 tablouri și 214 alte piese intră în componența Muzeului Național de Antichități de pe Șoseaua Kiseleff. Din cauza Primului Război Mondial, în anul 1916, o parte însemnată a acestui patrimoniu este evacuat la Odessa, în Rusia. Din păcate, aceste piese nu au mai fost recuperate niciodată.
Anii de după război au însemnat renașterea Muzeului Militar. Astfel, în 1919, Ministerul Agriculturii și Domeniilor cedează către Ministerul de Război ”Palatul Artelor”, ”Cula” și ”Ospătăria”, ridicate în Parcul Carol cu prilejul Expoziției Naționale din 1906, pentru a adăposti viitorul muzeu militar. Obiectele expuse cu prilejul Expoziției Ligii Culturale, din același an, sunt transferate noii instutiții în formare, iar director al acesteia este numit colonelul C. Ștefănescu Amza. La 31 decembrie, patrimoniul instituției număra 533 arme albe și de foc, 189 drapele, 95 de uniforme, 144 lucrări de artă plastică, precum și 1434 proiectile și grenade.
După o amenajare ce a durat 3 ani, prin Înaltul Decret nr. 6.064 din 18 decembrie 1923, Muzeul Militar Național devine instituție de sine stătătoare, cu îndatorirea de a se ocupa cu adunarea, clasarea, conservarea și expunerea mărturiilor referitoare la istoria armatei române. Totodată, muzeului îi revine misiunea de a înființa secții militare pe lângă muzeele militare străine. În anul 1933, muzeul avea 2 filiale la Mărășești și Craiova, precum și o serie de secții militare românești în Cehoslovacia, Franța, Italia, Iugoslavia și Belgia. În perioada premergătoare celui de-Al Doilea Război Mondial, Muzeul Militar a avut de suferit atât din pricina incendiului din 1938, cât și din cauza cutremurului din ’40.
Începând cu a doua jumătate a anilor ’50, muzeul renaște. Și nu oricum, ci organizat conform ideologiei comuniste. Deschiderea Muzeului Militar Central ”în noua haină” a avut loc la 9 mai 1957.
Doi ani mai târziu, muzeul era mutat în clădirile fostei Școli de Infanterie și Cavalerie din București, situată pe Dealul Spirii. Aici, muzeul va sta până în a doua jumătate a anilor 80, când accelerarea lucrărilor la Centrul civic și la Casa Poporului, aflate în imediata apropiere a muzeului, determină autoritățile să ordone mutarea instituției și demolarea clădirilor de pe Dealul Spirii. La sfârșitul anului 1986, muzeul se mută în fosta cazarmă a Regimentului de Infanterie IV Ilfov nr. 21, din strada Mircea Vulcănescu nr. 125 – 127, unde se află și în prezent.
Astăzi, Muzeul Militar Național reprezintă una dintre cele mai mari instituții de profil din România. El are o suprafață expozițională de peste 22.000 mp, ce prezintă aproximativ 6% din patrimoniu și cuprinde: expoziția permanentă de istorie militară veche, medievală, modernă și contemporană (pavilionul A), colecțiile de uniforme și armament (pavilionul B) și expozițiile de aviație (pavilionul E), respectiv atelajele, harnașamentul și accesorii de călătorie (pavilionul F).
Dintre toate acestea, ”inima” muzeului o constituie parcul exterior de tehnică militară. Aici este locul unde sunt reunite cele mai diverse piese de artilerie, blindate ori simple autovehicule. Toate au în spate o poveste, iar unele dintre ele s-au „întâlnit” și pe câmpul de luptă. Un astfel de exemplu este reprezentat de tancurile Panzer IV, respectiv T34. Istoria a făcut ca ele să se întâlnească pe câmpurile Uniunii Sovietice în timpul sângeroaselor bătălii ale celui de-Al Doilea Război Mondial. În timp ce T34 lupta pentru apărarea Patriei Mamă, Panzer IV făcea parte din arsenalul armatei hitleriste.
Totodată, în parcul muzeului, vizitatorul are ocazia să descopere tehnică militară „cu greutate” precum tancuri, TAB-uri, MIG-uri, IAR-uri, lansatoare de rachete, radare și camioane. Alături de acestea, Muzeul Militar Național mai deține și unele exponate care sunt unicate pe plan mondial. Printre acestea se află: revolverul inventat de căpitanul Vasile Dimancea, șenilata „Malaxa tip UE”, tunul antitanc „Reșița” cal 75 mm, autotunul „TACAM R-2” (ultimele construite în țară, capsula navetei spațiale „Soiouz 40” și obuzierul de mare putere pe calea ferată „Skoda” cal. 420 mm, capturat de Armata Română în timpul Primului Război Mondial.
În încheiere, aș dori să vă împărtășesc faptul că am rămas profund impresionat de un exponat mărunt din sala dedicată evenimentelor din Decembrie 1989. Este vorba despre un banal calendar de buzunar tipărit de Editura Militară pentru anul 1989, pe care, posesorul, soldat în termen, marcase AMR-ul. Ei bine, ultima zi marcată era 21 Decembrie… Ziua în care soldatul a obținut eliberarea cea de pe urmă…
***
Programul de vizitare este următorul:
Marți -Duminică: orele 9.00 – 17.00
Luni: închis.
Prețul unui bilet este de:
• 10 lei pentru adulţi
• 2,5 lei pentru copiii cu vârsta peste 5 ani, elevi, studenţi şi pensionari
Intrarea este gratuită pentru copiii cu vârsta sub 5 ani, copiii instituţionalizaţi, elevii de şcoală militară, invalizii şi veteranii de război.
Mihăiță ENACHE