În istoria celui de-al Doilea Război Mondial, Ardeni constituie un episod aparte. Un episod de care veteranii îşi aduc aminte cu lacrimi în ochi. Lupta crâncenă declanşată acum 70 de ani le-a răpit camarazii, prietenii sau chiar rudele. Trecând peste emoţii, admit că au luat parte la una dintre cele mai îndrăzneţe şi tulburătoare operaţiuni din istorie…
Într-o încercare disperată de a împiedica înaintarea trupelor aliate ale SUA şi Marii Britanii, în dimineaţa geroasă de 16 decembrie 1944, la ora 05:30, cel de-al Treilea Reich a lansat un atac masiv pe Frontul din Vest. Intitulat Wacht am Rhein (Atenţie la Rin), după un cântec popular german, planul era să atace prin Ardeni şi să continue înaintarea spre nord. Ţinta principală a germanilor era ocuparea oraşului Anvers, prin portul căruia soseau întăririle trupelor americane. Ofensiva a avut loc în zona dens împădurită a regiunii Munţilor Ardeni din provincia belgiană Valonia, în jurul oraşelor Bastogne, St. Vith, Rochefort, La Roche, Houffalize, Stavelot, Cherf, Diekirch, Vianden şi a cantoanelor din estul Belgiei. Dorind să reînvie blitzkrieg-ul din urmă cu patru ani, asupra trupelor aliate compuse din 840.000 de soldaţi, 1.300 blindate şi 394 de tunuri s-a năpustit un număr cuprins între 200 şi 500.000 de soldaţi germani, 1.800 blindate şi 1.900 de tunuri. În documentele germane, această operaţiunea a fost numită Unternehmen Christrose (Afacerea lui Cristos). Desfăşurate pe o lăţime de 60 km, trupele germane au reuşit să străpungă liniile inamice şi să pătrundă în interiorul frontului inamic circa 100 km. După un succes iniţial favorizat şi de condiţiile meteo care împiedica intervenţia aviaţiei aliate în luptă, când avangarda germană a ajuns aproape de malurile râului Meuse, germanii au fost respinşi pe poziţiile de plecare până în ianuarie 1945. Bilanţul ofensivei de şase săptămâni a fost sever de partea aliaţilor: 19.276 de morţi, 47.139 de răniţi şi 21.144 prizonieri şi daţi dispăruţi. De cealaltă parte, pierderile trupelor germane au însemnat: 17.236 de morţi, 16.000 de prizonieri şi dispăruţi, precum şi 34.439 de răniţi. Aliaţii şi-au refăcut pierderile în circa două săptămâni, pe când Germania a epuizat ultimele sale rezerve militare, ceea ce a accelerat sfârşitul războiului. Victoria în Europa era însă departe.
Mihăiţă ENACHE