Astăzi, 30 octombrie, se împlinesc 43 de ani de la dezastrul de la Certej, în Hunedoara, o catastrofă despre care se mai vorbeşte rareori, dar în care zeci de familii au fost ucise în timp ce dormeau în casele lor. În zori de zi, cu puţin înainte de ora 5:00, digul de la barajul de steril al exploatării miniere Certej s-a rupt.
În numai câteva minute, cianura a ras de pe faţa pâmântului şase blocuri de locuinţe cu 25 de apartamente, un cămin de 30 de camere, şapte locuinţe individuale şi 24 de gospodării. În presa vremii, a apărut informaţia că dezastrul a avut ca rezultat doar şapte victime. Apoi, autorităţile au raportat 48 de morţi. Cei care au supravieţuit tragediei spun că, de fapt, între 180-200 de persoane, între care familii întregi, şi-au pierdut viaţa în fatidica zi de 30 octombrie 1971. Cianura le-a ars feţele, mulţi nu au mai putut fi recunoscuţi şi au fost îngropaţi ca necunoscuţi.
La 43 de ani de la tragedia de la Certej (30 octombrie 1971), nimeni nu a fost găsit vinovat. Concluzia autorităţilor comuniste a fost că „ruperea digului iazului de decantare s-a datorat acţiunii concurente a unor factori imprevizibili, urmare a unor fenomene geomecanice şi hidrofizice subacvatice, neelucidate încă integral de ştiinţă şi tehnică”.
Concluzia apare în raportul procurorului general al Republicii Socialiste România din 4 decembrie 1972. Raportul este însoţit de o notă – prezentată de militiaspirituala.ro – purtând semnătura “de la tov. Ion Dincă”, zis şi Ion Teleagă.
La împlinirea a 43 de ani de la catastrofa de la Certej, Gândul a consultat Arhivele Naţionale şi vă prezintă câteva dintre fotografiile şocante care ilustrează dezastrul din 1971.
Regizorul şi scenaristul George Adamescu a realizat anul trecut un film documentar în care mai mulţi martori ai accidentului de la Certej povestesc cum i-au salvat pe o parte dintre cei suprinşi de valul de cianură. Cei intervievaţi vorbesc de cadavre fără haine şi despre cum s-au luptat să îi scoată pe supravieţuitori din smârcul cu cianură, spălându-le de nămolul care le intrase în gură.
“Era vineri dimineaţa, la ora 5:00, când am simţit că baraca se zguduia. Când am văzut că un mâl albui, ca smântâna, vine de pe deal. Vecinul, care era miner, venise din schimbul doi, şi-a luat lampa şi a ieşit afară şi atunci şi-a dat seama: “Să ştii că s-a rupt decantorul”, povesteşte unul dintre martorii tragediei.
“Atunci a distrus casa lui frate-meu, în casa au murit 3, un băiat căsătorit de două luni, de 24 de ani, sora de 26 de ani şi un copil. Şi una a scăpat. Am auzit-o pe ea ţipând, vino că la noi s-a băgat o maşină în casă. Dar jumătate de casă nu mai era, suflul acela puternic a tăiat-o, aşa cum ai tăia-o cu drujba. Nu a mai fost nimic, nici cărămidă, nimic”, povesteşte Ioan Chirlă, unul dintre martorii evenimentului, în filmul documentar realizat de regizorul George Adamescu.
Continuarea articolului semnat de Loredana VOICULESCU, precum și mai multe imagini ale tragediei, le puteți găsi pe site-ul www.gandul.info