Pasiunea pentru mașini a Regelui Mihai este una dintre cele mai cunoscute aspecte ale biografiei ultimului Rege al României. Puțini sunt aceia care cunosc amănunte din cele peste opt decenii de performanță la volan ai Regelui Mihai. Și mai puțini sunt cei care pot spune că au văzut mașinile Regelui. Printre mașinile clasice, în colecția personală a Regelui Mihai s-a aflat și un vehicul mai puțin obișnuit: Sd.Kfz 10. Semișenilat fabricat în Germania hitleristă, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, Sd.Kfz 10 s-a aflat în proprietatea Regelui Mihai în perioada anilor 1942 – 1947.
Sd.Kfz 10 este prescurtarea cuvântului Sonderkraftfahrzeug – autovehicul special și reprezinta un vehicul semișenilat ce putea transporta opt soldați complet echipați, în timp ce tracta o piesă de artilerie sau o remorcă în locul acesteia. Tehnologia utilizată de semișenilatele germane a fost dezvoltată în timpul Republicii de la Weimar de către Departamentul Autovehiculelor Militare la inițiativa Reichswehr-ului. Compania aleasă să dezvolte cel mai mic semișenilat german a fost concernul Demag. Proiectarea efectivă a vehicului a început în anul 1934 și s-a încheiat peste 4 ani, în 1938. Merită menționat faptul că șasiul utilizat la Sd.Kfz 10 a mai fost folosit și pentru proiectarea transportorului de trupe ușor Sd.Kfz 250.
Șemișenilatul Sd.Kfz 10 a fost fabricat între anii 1938 – 1945, într-un număr de aproximativ 14.000 exemplare, fiind unul dintre vehicule germane utilizate pe toate fronturile celui de-al Doilea Război Mondial. Întrucât cererile armatei nu puteau fi în întregime satisfăcute de o singură fabrică, producția semișenilatului a fost împărțită la nu mai puțin de șapte fabrici. Astfel, Demag a construit aproximativ 1.075 de bucăți în perioada 1938 – noimebrie 1942, Adlerwerke a construit 3.414 de vehicule între 1938 și decembrie 1943, Büssing-NAG a asamblat 750 de bucăți între 1938 și decembrie 1942, MWC a construit 4.750 de semișenilate Sd.Kfz 10 între 1939 și noiembrie 1944, Mühlenbau-Industrie A.G (MIAG) a construit 324 de vehicule între 1939 și 1941, Maschinenfabrik Niedersachsen Hannover (MNH) a asamblat aproximativ 600 de bucăți între 1939 și noiembrie 1942, iar Osterreicher Saurerwerke a construit 3.075 de vehicule Sd.Kfz 10 din 1940 și până în decembrie 1943.
Din cele aproximativ 14.000 de semișenilate Sd.Kfz 10, nouă bucăți au fost livrate României în anul 1942 pentru tractarea tunurilor antitanc. Este foarte posibil ca vehiculul din colecția Regelui Mihai să fi făcut parte din aceeași comandă cu cele destinate Armatei Române. Potrivit cărții „Mașinile Regelui” a Principelui Radu al României, semișenilatul Sd.Kfz 10 a fost cumpărat prin Comandamentul German de la București direct din fabrica producătoare, compania Adlerwerke (Alder). Regele a păstrat această mașină timp de cinci ani. Era dotată cu un motor Maybach cu șase cilindri în linie. Autovehiculul avea zece locuri. Întrebat de Principele Radu al României de ce a avut nevoie de o astfel de mașină neobișnuită pentru un pasionat al volanului, Regele Mihai a răspuns că «Adler-ul arăta ca un jeep și că era util la munte, la Sinaia».
Dotat cu un motor Maybach HL42, cu 6 cilindri în linie, 4.500 cmc, Sd.Kfz 10 era folosit de Rege pentru drumurile inaccesibile altor mașini. Numărul de înmatriculare al vehicului era U – 06. Semișenilatul avea culoarea militară germană, verde-albastru, iar consumul automobilului era de peste 20 de litri la suta de kilometri.
De obicei, locul de garare al autovehicului era la Sinaia, dar într-o iarnă cu zăpadă mare, acesta a fost adus cu camionul la București pentru deplasarea Regelui prin Capitală. În momentul abdicării Regelui, semișenilatul Sd.Kfz 10 a rămas în țară. Din păcate, după anul 1947, nu mai sunt cunoscute aspecte privind destinația autovehiculului.