Mareșalul Ion Antonescu a fost arestat pe 23 august 1944 din ordinul regelui Mihai într-un moment critic pentru România. Frontul din Moldova fusese rupt de către sovietici și ocuparea țării de către aceștia nu mai putea fi împiedicată. Acțiunea fost precipitată și de faptul că mareșalul dorea să discute cu Hitler despre încheierea unui armistițiu cu Aliații (sovieticii).
După arestare, Antonescu a fost preluat de o grupă de comuniști, care apoi l-au predat Uniunii Sovietice. După aproape doi ani, timp în care a fost anchetat, mareșalul a fost readus în țară pentru a fi judecat sub acuzațiile de crime de război, crime contra păcii și trădare. A fost condamnat la moarte la 17 mai 1946 de Tribunalul Poporului din București. La 1 iunie 1946, a fost executat prin împușcare la Jilava, alături de foștii săi colaboratori: Mihai Antonescu, fost ministru de externe și vicepreședinte al Consiliului de Miniștri, generalul de jandarmi Constantin Z. (Piki) Vasiliu, fost subsecretar de stat la Ministerul de Interne și Gheorghe Alexianu, fost guvernator al Transnistriei.