Deschis în anul 1939 cu prilejul desfășurării Ceferiadei, eveniment ce marca împlinirea a 70 de ani de la inaugurarea primei căi ferate construite pe teritoriul (de atunci) al Principatelor Române: București Filaret – Giurgiu, Muzeul Căilor Ferate nu este doar un simplu muzeu tehnic, ci este o adevărată enciclopedie a istoriei drumului de fier, așa cum se numea calea ferată în epocă.
Data de 31 octombrie 1869 reprezintă momentul în care prima lopată de cărbuni aruncată în cazanul locomotivei 44 Michaiu Bravul a pus în mișcare primul tren de pe teritoriul Principatelor.
Epopeea feroviară românească a debutat într-o dimineață de toamnă printr-o ceremonie solmnă care a constat într-o slujbă oficiată de Mitropolitul Primat Nifon. La ora 10:45 un sunet de corn a dat „cale liberă” trenului inaugural format din trei vagoane și o locomotivă.
Atunci a fost momentul în care prima lopată de cărbuni aruncată în cazanul locomotivei 44 Michaiu Bravul a pus în mișcare primul tren de pe teritoriul Principatelor. Printre pasagerii acestei curse memorabile se numărau membrii Guvernului, reprezentanți ai corpului diplomatic, precum şi autorități din localitățile traversate de legătura feroviară. Distanța de 67 de kilometri, cât măsura linia, a fost parcursă de tren într-o oră şi 30 de minute. Acesta a circulat cu o „iuțeală” de aproximativ 45 km/h, intrând în gara Giurgiu „la ceasurile 12 ½”, după cum anunțau ziarele vremii. Șapte decenii mai târziu, aceleași publicații alocau importante spații jubileului primului drum de fier din Principatele Române. Drumurile sunt un factor esențial al civilizației. Linia ferată și locomotiva sunt pionerii civilizației și ai ridicării standardului de viață al unui popor, scria Grigore Trancu-Iași într-un articol publicat în cotidianul Universul din 12 iunie 1939. Cu doar două zile înainte fusese inaugurată Ceferiada.
Regele Carol al II-lea, Marele Voievod de Alba Iulia Mihai I și Principele Paul al Greciei cu prilejul inaugurării „Ceferiadei 1869-1939”
Ziarele vremii notau: Solemnitatea s-a desfășurat pe stadionul căilor ferate din Giulești în prezența MS Regelui Carol II, a Marelui Voievod de Alba Iulia Mihai I și a ASR Principele Paul al Greciei, a membrilor guvernului, a corpului diplomatic, a foștilor directori generali și președinți ai consiliului de administrație CFR, a delegațiilor a 12 administrații de căi ferate străine, precum și în fața a 15 – 20.000 de spectatori.
De-a lungul timpului, Muzeul a trecut prin mai multe etape.
Cel dintâi Muzeu al Căilor Ferate (1939)
Potrivit relatării ziarelor vremii, programul regelui Carol al II-lea, precum și al celorlalți reprezentați ai Casei Regale a cuprins, pe lângă vizitarea taberelor de străjeri ceferiști, a postului de radiotelefonie (instalat de elevii liceului CFR Aurel Vlaicu împreună cu ucenicii Atelierelor CFR) și vizitarea Muzeul Căilor Ferate: MS Regele urmat de Marele Voievod Mihai și Principele Paul al Greciei și de oficialitate a vizitat primul Muzeu al Căilor Ferate Române, care se inaugurează astăzi (10 iunie 1939 – n.a.). Explicațiile au fost date de către directorul general al CFR, ing. Ion Macovei (1885-1950) și de către directorii centralii respective, se arăta în Universul din 12 iulie. În continuare, același ziar nota faptul că muzeul este o imagine retrospectivă a întregii activități feroviare din România de la anul 1869 și până astăzi. Sunt aici rânduite, într-o sugestivă înfățișare, nenumărate relicve, de o neprețuită valoare pentru istoricul și evoluția căilor noastre ferate sub domnia celor trei regi: Carol I, Ferdinand I și Carol II, precum și diverse piese, cari lămuresc amănunțit această evoluție în decursul celor 70 de ani, se străduiau ziarele să zugrăvească o imagine atractivă pentru public. Ceea ce ziarele nu precizau era modul cum a apărut cu adevărat Muzeul Căilor Ferate.
Acum, cea mai avizată persoană care poate oferi informații despre perioada de început a Muzeului CFR este domnul Mircea Dorobanțu, directorul instituției. Conform celor declarate de domnia sa, Cea dintâi acțiune concretă pentru înființarea unui Muzeu CFR se datorează inginerului Theodor Balș (1880-1965), un specialist reputat în domeniul construcției materialului rulant, care încă din anul 1924 a început să salveze de la dezmembrare câteva tipuri reprezentative de locomotive, între care locomotiva 43 „Călugăreni” (una din primele care au circulat din 1869 pe linia București Filaret – Giurgiu), locomotiva 103 „România” (din prima serie de locomotive ale companiei Strussberg) și altele. Totodată, datorită altor inițiative similiare cu cele ale inginerului Balș, s-au păstrat și diferite vagoane care prezentau interes istoric sau constructiv, precum și alte obiecte de inventar considerate având deosebită valoare documentară. Oficial, demersurile pentru înființarea Muzeului CFR aveau să apară abia după înființarea Direcției de studii, la data de 1 mai 1937, dar mai ales la stăruințele subdirectorului acesteia, ing. Vangheli Mișicu. Câteva luni mai târziu, mai exact în 16 septembrie 1937, în Foaia oficială nr. 973 apărea ordinul-program de creare a Muzeului CFR, în care se preciza scopurile muzeului. Acesta urma să contribuie atât la „instruirea profesională a personalului CFR”, cât și la promovarea instituției „prin aceea ca publicul care va vizita acest muzeu își va putea da seama de vasta și variata activitate a căii noaste ferate, de bogățiile și frumusețile țării noastre, frumuseți accesibile prin mijloacele de transport oferite de CFR”. De asemenea, este demarată și o operațiune de strângere de exponate, precum și de fotografiere ori de copiere a documentelor din principalele arhive ale României acelor vremuri: arhiva CFR, Arhivele Statului, arhiva Academei Române, arhiva Ministerului Comunicațiilor etc. Acest muzeu avea să fie inaugurat în 1939, în cadrul serbărilor Ceferiadei 1869-1939. Din punct de vedere expozițional, muzeul era amplasat atât într-o sală de 45 metri lungime sub tribuna stadionului Giulești, cât și pe câteva linii de cale ferata din parcul aceluiași stadion. Astfel au fost arătate publicului, pentru prima dată, exponatele Muzeului CFR: locomotiva 43 „Călugăreni” din 1869, cu trei vagoane de călători din aceeași perioadă; locomotiva 683 „Tighina”, ce a rulat, în 1860, pe linia Cernavodă – Constanța; prima locomotivă pe cale îngustă, numărul 001 „Lespezi”, de pe linia Crasna – Huși (1884); locomotiva 20 „Racova” – prima locomotiva de tip Orleans pentru trenurile accelerate, din 1886; locomotiva 142.057, construită în 1939 la Uzinele Malaxa; prima locomotivă diesel – electrică, de pe linia București – Brașov, construită de firma Sultzer; un parc de automotoare, printre care și automotorul 125, construit în 1906, la Arad. De asemenea, putea fi admirat vagonul – salon al regelui Carol I din 1879, luminat cu sfeșnice cu lumânări, cu bogate decorațiuni interioare și exterioare și multe altele, încheie directorul Mircea Dorobanțu turul virtual al primului Muzeu al Căilor Ferate Române, dar nu înainte de a prezenta soarta pe care a avut-o muzeul în primăvara anului 1944. Atunci, muzeul a fost grav avariat de bombardamentele executate de americani asupra complexului feroviar Gara de Nord. Iar ceea ce a scăpat în urma bombardamentului a fost adăpostit în acea toamnă într-o sală a Palatului administrativ al CFR, iar când aceasta nu a mai fost disponibilă, prof. ing. Dimitrie Leonida a acceptat să găzduiască o parte din exponatele Muzeului CFR în cadrul Muzeului Tehnic din Parcul Carol, unde unele piese se mai află și în prezent.
Cel de-al doilea Muzeu al Căilor Ferate (1953)
Anii ’50 debutează cu relocarea poziției Muzeului CFR în clădirea din Calea Griviței nr. 193 B, o clădire grav avariată de bombardamentele din timpul războiului. Aceasta va fi refăcută de CFR în anul 1952 spre a servi ca sediu pentru Casa tehnicii căilor ferate înființată la începutul anului următor. În cadrul acestei unități – care cuprindea editura, documentarea, foto – cinematografia, inovațiile, biblioteca tehnică etc, a fost inaugurat la 1 mai 1953, cel de-al doilea Muzeu al Căilor Ferate. Într-un articol publicat în iulie 1953 în Revista Căilor Ferate se aprecia faptul că: Ministerul Căilor Ferate, realizând acest muzeu, a pus la dispoziția ceferiștilor unul dintre mijloacele cele mai instructive pentru a cunoaște în ansamblu evoluția transporturilor de-a lungul veacurilor pentru a-și îmbogăți cunoștințele generale și de specialitate. (…)
Continuarea articolului o puteți citi AICI
Mihăiță ENACHE