1091: Bătălia de la Levounion: Pecenegii sunt înfrânți de împăratul bizantin Alexios I.

200px-Alexius_I

Pictură a lui Alexios I din manuscrisele grecești

Bătălia de la Levounion  a fost o luptă dusă între Imperiul Bizantin și Pecenegi care a avut loc pe 29 aprilie 1091. Înfrângerea armatei pecenegilor în Bătălia de la Levounion a însemnat eliminarea pericolul peceneg pentru Bizanț.

 În anul 1090, pecenegii au invadat posesiunile din Balcani a Bizanțului. Împaratul Alexios I Comnen însǎ, a constatat ca are forțe prea puține fațǎ de pecenegi care puteau trimite 6.000 de oameni numai după hranǎ, în împrejurimi. Bizantinii atacau scurt, în momente propice, după care se retrǎgeau. Și pe când împaratul se ruga la Dumnezeu fiind din ce în ce mai îngrijorat, în ajutorul bizantinilor au venit 40.000 cumani de la nordul Dunarii, 5.000 de munteni (identificați de istorici ca valahi din Balcani) si 500 de celți ai contelui de Flandra, aflați în Nicomedia. La apusul soarelui, armata bizantinǎ a început rugǎciunea, care a durat până târziu după miezul nopții, punând în lǎncile lor torțe, de luminau tot cerul și spune Comnena “Rugile fǎcute de armatǎ au ajuns, fara îndoialǎ, la cer, sau, mai bine spus, la Domnul Atotputernic”. A doua zi, pe dealul Lebunion, pecenegii au dat ultima lor luptǎ. În zori “când cele doua armate au ajuns fațǎ în fațǎ, s-a putut vedea un macel cum nu a mai pomenit nimeni vreodata”. Se lupta aproape fǎrǎ încetare, de vreme ce sǎtenii din satele din jur îsi încarcau mǎgǎrușii cu burdufuri cu apă si duceau soldaților bizantini. Pecenegii aveau cu ei, ca de obicei, tot avutul, femeile și copii. Cu toții au fost uciși. Bătălia a încetat seara. “Când soarele s-a apropiat de asfintit si toti sciții (pecenegii.n.n.) au cazut prada sabiei – o repet – împreuna cu copii si mamele lor, în timp ce o mulțime dintre ei au fost luați prizonieri, împaratul a poruncit sa se sune încetarea luptei”. Doar ca nici acea multime de prizonieri nu a supravietuit. În timpul noptii, soldatii bizantini i-au omorât pe toți, temându-se de numarul lor ( aproape fiecare soldat avea în grija treizeci de prizonieri). Împaratul s-a mâniat când a auzit aceasta, pentru ca “erau si ei oameni”. Pecenegii care au mai scǎpat cu viațǎ au fost colonizați în zona Moglena.

Pecenegii pierd supremația in spațiul românilor și sunt înlocuiți treptat de cumani. Pecenegii au controlat teritorii în Transilvania, Moldova și Muntenia pentru aproape 200 de ani. Românii au fost antrenați de pecenegi în aproape toate bătăliile din jurul acestor teritorii. Cele mai multe lupte s-au dat cu slavii kieveni și au avut ca efect secundar alungarea slavilor din teritoriile românilor.

1429: Ioana d’Arc ajunge în Orléans, unde are loc Asediul Orléans-ului. Peste cinci zile cade unul dintre puternicele forturi pe care englezii le construiseră pentru blocarea Orléans-ului.

300px-Scherrer_jeanne_enters_orlean

Asediul Orléansului – Parte a Războiului de 100 de Ani
Ioana intră învingătoare în Orléans.

Asediul Orléans-ului (în engleză Siege of Orléans, în franceză Siege d’Orléans) și eliberarea ulterioară de către trupele Ioanei d’Arc a marcat un punct de cotitură în Războiul de 100 de Ani. Eliberarea Orléans-ului a fost primul succes major al trupelor franceze după înfrângerea dezastruoasă de la Azincourt din 1415. Situația disperată a Orléans-ului, care avea o mare importanță strategică și morală pentru poporul francez, a fost salvată de apariția bruscă pe scena politică a țărancei Ioana d’Arc în fruntea trupelor franceze, care într-un timp scurt au ridicat asediul orașului. Contemporanii cred că, Orléans-ul odată căzut, precum și încoronarea lui Henric al VI-lea, fiul regelui Henric al V-lea al Angliei, ar fi sfârșit independența Franței ca stat.

1483: Insula Gran Canaria este cucerită de regatul Castiliei. Insula va juca un rol important în expansiunea maritimă a Spaniei.

1624: Cardinalul Richelieu devine ministru al regelui Ludovic al XIII-lea.

250px-Cardinal_Richelieu_(Champaigne)

Armand Jean du Plessis, Cardinal-Duce de Richelieu
Portret al Cardinalului Richelieu, 1637, de Philippe de Champaigne

Armand-Jean I. du Plessis de Richelieu, intrat în istorie cu numele de Cardinalul Richelieu, (n. 9 septembrie 1585 în palatul Richelieu, departamentul Indre-et-Loire – d. 4 decembrie 1642 în Paris) a fost un cleric, nobil și om politic francez. A avut titlurile de Marquis du Chillou, episcop de Luçon (1608), cardinal (1622), prim duce de Richelieu (1631) și prim duce de Fronsac (1634), abate de Cluny, Cîteaux și Prémontré. De asemenea numit “Eminența roșie”, a fost cel mai apropiat consilier al lui Ludovic al XIII-lea, țelul său fiind schimbarea structurii statului francez într-o monarhie absolută și slăbirea hegemoniei Habsburgice în Europa.

1661: Dinastia chinezească Ming ocupă Taiwanul.

1672: Războiul franco-olandez: Ludovic al XIV-lea al Franței invadează Țările de Jos.

1728: S-a născut Jean-Georges Noverre, creatorul baletului modern (d. 1810)

200px-Jean_georges_noverre

Jean-Georges Noverre

 Jean Georges Noverre (n. 29 aprilie 1727 – d. 19 octombrie 1810) a fost un dansator și maestru de balet francez. A adus o nouă concepție în arta baletului, l-a reformat și a pus bazele coregrafiei moderne. Ziua lui de naștere a devenit Ziua internaționlă a dansului.

1818: S-a născut Țarul Alexandru al II-lea al Rusiei între 1855 și 1881 (d. 1881)

220px-Alexander_II_of_Russia_photo

Alexandru al II-lea
Împărat și Autocrat al tuturor Rusiilor

Alexandru (Aleksandr) al II-lea Nicolaevici  (n. 29 aprilie 1818, Moscova – d. 13 martie 1881, Sankt Petersburg), fiul lui Nicolae I al Rusiei, a fost Țarul (Împăratul) Rusiei de la 2 martie 1855 și până la asasinarea sa în 1881. De asemenea, a fost și Mare Duce al Finlandei și a revendicat titlul de rege al Poloniei.

1835: În timpul muncilor agricole, pe un teren aflat la 1 km nord de Schifferstadt, în sud-vestul Germaniei, se descoperă un obiect conic, așa-numita “pălărie de aur din Schifferstadt” (primul dintre cele patru asemenea obiecte care vor ieși la lumină în timp: conul de aur din Avanton, vestul Franței, conul de aur din Ezelsdorf-Buch, lângă Nurnberg, pălăria de aur din Berlin).

1868: S-a înființat Filarmonica Română, care poartă numele lui George Enescu.

200px-Ateneul_Roman

Ateneul Român, sediul Filarmonicii „George Enescu”

 Filarmonica “George Enescu” este o instituție muzicală reprezentativă a României. Fondată în anul 1868, “Societatea Filarmonică Română”, sub conducerea lui Eduard Wachmann, avea ca scop organizarea unei orchestre simfonice permanente, în vederea propagării culturii muzicale și popularizării capodoperelor muzicii clasice. Sub bagheta inițiatorului său, “Societatea Filarmonică Română” a organizat primul concert în luna decembrie a aceluiași an. Odată cu inaugurarea palatului Ateneului Român, la 5 martie 1889, concertele au început să se desfășoare în aceast loc, așa cum se întâmplă și în prezent, Ateneul Roman devenind emblemă a culturii românesti și sediu al Filarmonicii. Lui Wachmann, care a condus prima orchestra simfonică permanentă până in 1907, i-a succedat Dimitrie Dinicu (1868-1936), iar acestuia, din 1920, George Georgescu (1887-1964), dirijor remarcabil, elev al lui Arthur Nikisch și Richard Strauss. În perioada directoratului lui George Georgescu, repertoriul s-a modernizat iar Filarmonica a intrat în circuitul muzical internațional, prin participarea la primele turnee peste hotare și invitarea unor mari personalităti ale lumii muzicale interbelice precum: Jacques Thibaud, Pablo Casals, Igor Stravinski, Enrico Mainardi, Alfred Cortot, Maurice Ravel, Richard Strauss, Yehudi Menuhin, Herbert von Karajan.

După război, instituția si-a diversificat activitatea: se infiinteaza Corul academic, se constituie un valoros corp de soliști (concertisti și cântăreți), diverse ansambluri camerale (de la orchestra pana la trio cu pian). După moartea lui George Enescu, în 1955, Filarmonica îi poarta numele. La conducerea acestei instituții muzicale s-au mai succedat: Constantin Silvestri, Mircea Basarab, Dumitru Capoianu, Ion Voicu, Mihai Brediceanu.

Pe lângă concertele simfonice și camerale curente (aproximativ 300 anual), Filarmonica a înregistrat zeci de discuri LP si CD și a întreprins turnee de răsunet în Europa, Asia si Extremul Orient, castigându-și astfel un binemeritat renume internațional. În anul 2010 se inființează Fundația George Enescu” care are ca scopul susținerea, promovarea și integrarea valorilor culturale românești în circuitul artistic internațional, prin crearea, organizarea și susținerea de evenimente artistice cu participarea celor mai proeminente personalități ale scenelor muzicale mondiale, să continue o tradiție a excelenței în demersul muzical și totodată regăsirea și perpetuarea unui climat artistic remarcabil precum și refacerea conservarea și valorificarea culturală a patrimoniului național.

1868: S-a născut Alice Keppel, metresă a regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit (d. 1947)

150px-Alice_KeppelAlice Frederica Keppel, născută Edmonstone (29 aprilie 1868 – 11 septembrie 1947) a fost socialistă britanică și cea mai faimoasă metresă a regelui Eduard al VII-lea al Regatului Unit, fiul cel mare al reginei Victoria. Fiica ei, Violet Trefusis, va fi iubita poetei Vita Sackville-West. Alice Keppel este străbunica maternă a Camillei, Ducesă de Cornwall, a doua soție a lui Charles, Prinț de Wales.

1879: S-a născut Gala Galaction (Grigore Pisculescu), scriitor român, traducător, în 1938, a Bibliei (d. 1961)

200px-TonitzaGalaction

Grigore Pișculescu – portret de Nicolae Tonitza

 Gala Galaction (pseudonimul literar al lui Grigore Pișculescu, n. 16 aprilie 1879, Didești, Teleorman – d. 8 martie 1961, București) a fost un scriitor, preot ortodox, profesor de teologie român de origine aromână, traducător al Bibliei în limba română.

1882: “Elektromote” – precursorul troleibuzului – este testat de Ernst Werner von Siemens la Berlin.

1918: A murit Barbu Ștefănescu Delavrancea, dramaturg, publicist și politician român (n. 1858)

Barbu_Stefanescu_Delavrancea_-_Foto01

Barbu Ștefănescu Delavrancea

Barbu Ștefănescu Delavrancea (n. 11 aprilie 1858, București, d. 29 aprilie 1918, Iași) a fost un scriitor, orator și avocat român, membru al Academiei Române și primar al Capitalei. A fost tatăl pianistei și scriitoarei Cella Delavrancea, precum și al arhitectei Henrieta (Riri) Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din România.

1945: Holocaust: Lagărul de concentrare de la Dachau este eliberat de trupele americane.

290px-KZDachau1945

Poarta Lagărului de concentrare Dachau

Dachau a fost primul lagăr de concentrare nazist (în germană Konzentrationslager (KZ)) înființat în Germania, pe terenul unei fabrici de muniții abandonate lângă orașul Dachau, la aproximativ 16 km nord-vest de München, în landul Bavaria. Lagărul de concentrare și-a început activitatea la 22 martie 1933, la ordinele lui Heinrich Himmler, comandantul suprem al SS-ului (în germană Reichsführer-SS). După ce a fost numit inspector al tuturor lagărelor de concentrare, comandantul lagărului, Theodor Eicke s-a servit de lagărul Dachau ca model pentru toate lagărele construite ulterior, cât și ca școală pentru ofițerii SS din efectivele de pază din sistemul concentraționar nazist german.

280px-This_pile_of_clothes_belonged_to_prisoners_of_the_Dachau_concentration_camp

Grămezi de haine la Dachau Prizonierii erau obligați să se dezbrace înainte de a fi împușcați.

Primii deținuți ai lagărului au fost diferiți opozanți ai regimului: comuniști, social-democrați, membri ai organizațiilor muncitorești social-democrate și comuniste, preum și membri ai partidelor conservatoare și liberale și membri ai clerului catolic antinazist. Deținuții evrei germani au fost închiși la Dachau în faza de început a lagărului numai în baza apartenenței politico-ideologice. În anii următori tot mai multe categorii au fost adăugate listei de prizonieri: homosexuali, romi, Martorii lui Jehova, francmasoni și din alte categorii. După Noaptea de cristal un lot de aproximativ 10.000 de evrei a fost internat la Dachau. Începând cu 1938, la Dachau au fost încarcerate tot mai multe victime ale agresiunii naziste: cetățeni austrieci, cehi, din 1939 polonezi, din 1940 norvegieni, olandezi, francezi – numărul total al prizonierilor, proveniți din peste 30 de țări, a depășit la începutul anilor ’40 200.000 de persoane.

240px-Bundesarchiv_Bild_183-H26996,_KZ_Dachau,_Verbrennungsofen

Unul dintre cuptoarele crematoriului din KZ-Dachau, Bundesarchiv: Bild 183-H26996

În octombrie 1941 au început asasinatele în masă: mii de prizonieri de război sovietici, precum și arestați ai Gestapo-ului și mulți alți captivi au fost transportați la Dachau pentru execuție. Un număr mare de prizonieri au murit în chinuri groaznice în cadrul așa-ziselor „experiențelor medicale” pe cobai umani efectuate de medicii SS-ului, de exemplu expunere la diferențe extreme de presiuni, frig extrem, înfestare cu malarie etc. Numeroși deținuți și-au pierdut viața la Dachau și în lagărele dependene din cauza inaniției, a bolilor, a extenuării, a maltratărilor și umilințelor de tot felul.

1980: A murit Alfred Hitchcock, regizor și producător britanic (n. 1899)

220px-Hitchcock,_Alfred_02

Alfred Joseph Hitchcock

 Alfred Joseph Hitchcock (n. 13 august 1899 Leytonstone, Londra, Regatul Unit – d. 29 aprilie 1980 Bel Air, California, SUA) a fost un regizor și producător de film. A regizat mai mult de 50 de filme trecând prin toate erele cinematografiei. Este considerat unul dintre regizorii cu cea mai mare influență asupra posterității. Și-a început cariera de regizor în Regatul Unit în anul 1922 și abia din 1939 a început să lucreze în Statele Unite ale Americii. A locuit împreună cu familia sa în Scotts Valley, California (1940-1972). Hitchcock a decedat în 1980 în urma unei insuficiențe renale. Șase filme regizate de Alfred Hitchcock au fost nominalizate la Premiile Oscar: Rebecca în 1941, Suspicion în 1942, Lifeboat în 1945, Spellbound în 1946, Rear Window în 1955 și Psycho în 1961. Filmele sale au ajuns celebre pentru originalitate și, mai ales, pentru suspansul provocat de mâna unui maestru.

1997: A intrat în vigoare Convenția cu privire la interzicerea elaborării, producerii, depozitării și utilizării armamentului chimic și lichidarea acestuia, semnată la Paris la 13 ianuarie 1993.

2011: Căsătoria Prințului William, Duce de Cambridge, cu Kate Middleton.

250px-All_smiles_Wedding_of_Prince_William_of_Wales_and_Kate_MiddletonSĂRBĂTORI:

ZIUA VETERANILOR DE RĂZBOI în semn de recunoaștere a meritelor acestora pentru apărarea independenței, suveranității, integrității teritoriale și a intereselor României.

ZIUA INTERNAȚIONALĂ A DANSULUI