14 aprilie în istorie

971: Împăratul bizantin Ioan I Tzimiskes cucerește Preslavul.

1205: Bătălia de la Adrianople între bulgari și cavaleri ai Crucii ai lui Balduin I de Constantinopol.

1574: Victoria de la Jiliștea a lui Ioan Vodă cel Viteaz, domn al Moldovei (1572 –1574), împotriva turcilor.

Ioan Vodă cel Viteaz, Ioan Vodă cel Cumplit sau Ioan Vodă Armeanul (n. 1521 – d. 1574) a fost un domn al Moldovei. Este fiul lui Ștefăniță cu armeanca Serpega. A domnit din februarie 1572 până în iunie 1574.

 În timpul domniei sale a dus o politică de întărire a autorității princiare, lovind în boierime, care l-a numit „Ioan Vodă cel Cumplit”. A vrut să ia domnia încă de la răsturnarea lui Alexandru Lăpușneanu de către Despot Vodă. Neizbutind și nefiind ajutat nici de tătari, polonezi sau germani, se retrage la Constantinopol. Exilat la Rhodos în urma insistențelor reînscăunatului Alexandru Lăpușneanu, ajunge negustor de pietre scumpe, obținând avere și trecere la Istanbul. Punându-se în legătură cu boierii moldoveni, între care cu Ieremia Golia Cernăuțeanu, nemulțumit de prea multa plecare către polonezi a lui Bogdan Lăpușneanu, fiul lui Alexandru Lăpușneanu, jurând credință turcilor, Ioan Vodă câștigă tronul Moldovei. Bogdan Lăpușneanu e învins și gonit cu tot ajutorul polonez, ba chiar înlăturat și din Polonia. Văzându-și visul împlinit, caută să-și asigure tronul în exterior, punându-se bine și cu turcii și cu polonezii, pe de o parte, iar pe de alta asmuțindu-i pe unii împotriva altora prin tot felul de iscodiri, uneltiri și minciuni. Pe plan intern, persecută și chinuie cumplit pe boieri și clerici, de unde și supranumele de „cel Cumplit”. În curând însă se ivesc piedici în domnia lui.

Alexandru al II-lea Mircea și fratele său Petru Șchiopul pătrund în primăvara anului 1574 în Moldova, cu sprijin turcesc, pentru a-l instala pe acesta din urma pe tronul principatului în locul lui Ioan Vodă. Aliat cu cazacii din Zaporoje, se aruncă într-un șir de lupte, care reprezintă momentele cele mai glorioase ale domniei acestui voievod. Întâmpină armata invadatoare a lui Alexandru Vodă al Munteniei, care susținută și de un contingent otoman îl aducea pe Petru Șchiopul domn în Moldova, învingând-o într-o acțiune fulgerătoare lângă Jiliște, la vadul Râmna (Râmnicu Sărat). Pune la Târgoviște domn pe un credincios de-al său, Vintilă, îndreaptându-se apoi spre Brăila, unde se refugiase Petru Șchiopul. Aici se dă o bătălie în care Ioan Vodă învinge, după care se îndreaptă spre Bugeac pentru a-i sprijini pe cazaci. Învinge trei corpuri de oaste turcească la Tighina și Cetatea Albă. Are loc o nouă expediție în vara lui 1574, alcătuită din turci, tătari și munteni. În timp ce Ioan Vodă îi învinge și alungă pe tătari, Golia e trimis să-i țină pe turci la Dunăre. Turcii reușesc să treacă iar Golia fuge spre Ioan Vodă aflat cu oștirea lângă iezerul Cahulului, direcție în care se îndreaptă și oastea turcă. Aici se dă lupta și călărimea boierilor în frunte cu Golia trece la dușman. Sosirea tătarilor îi copleșește pe moldoveni, care se retrag în satul Roșcani, în apropiere. După o lungă și eroică, dar și zadarnică rezistență, Ioan Vodă s-a predat, primind asigurări că oștenii săi vor fi, în schimb, cruțați. Turcii îl ucid însă legându-l de cozile a două cămile, pentru a-l sfârteca (10-11 iunie). Oștirea, care nu apucase să părăsească locul luptei, se întoarce atunci spre turci, și oștenii lui Ioan Vodă reîncep lupta pentru a răzbuna moartea mișelească a voievodului. Îngrijorați de zvonurile pe care le primeau despre mulțimea dușmanilor, înainte de bătălia de la Iezerul Cahulului, întrebându-și Domnul despre acest aspect, Ioan Vodă le-ar fi dat răspunsul: „îi vom socoti în luptă”.

Ioan Vodă a fost căsătorit înainte de domnie cu Maria Rostowski și ca domn, cu Maria Huru, fiica boierului L. Huru, Pârcălab de Hotin. După moartea lui Ioan Vodă cel Viteaz, doi frați de-ai lui după mamă și un nepot, au ajuns pe tronul Moldovei: Ioan “Nicoară” Potcoavă (Crețul), Alexandru Sarpega și Petru Cazacul, care era fiul lui Alexandru, iar un alt frate și un alt nepot au fost doar pretendenți: Constantin (frate) și Lazăr (nepot).

1828: Lexicograful și publicistul american Noah Webster și-a însușit drepturile de autor ale primei ediții a dicționarului care-i poartă numele.

1849: Kossuth Lajos proclamă Ungaria stat independent, dar intervenția habsburgică și țaristă duce la înăbușirea în sânge a revoluției declanșate la 15 martie 1848.

1865: Abraham Lincoln este împușcat de John Wilkes Booth; a decedat a doua zi.

Abraham Lincoln (n. 12 februarie 1809 – d. 15 aprilie 1865), câteodată numit Abe Lincoln sau Honest Abe (Abe cel cinstit), supranumit Rail Splitter și The Great Emancipator, a fost cel de-al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite ale Americii (1861 – 1865) și primul președinte republican. 

Biografie

Lincoln s-a opus expansiunii sclaviei și a dorit abolirea acesteia. A avut un rol major în cristalizarea eforturilor Uniunii în cadrul Războiului Civil American prin selecționarea generalilor și aprobarea strategiilor lor, respectiv prin selecționarea oficialilor superiori civili ai Nordului. Astfel a pronunțat, pe 1 ianuarie 1863 Proclamația emancipării. A supervizat eforturile diplomației americane, a patronat politic operațiile Partidului Republican, a informat opinia publică prin mesaje și cuvântări (așa cum a fost faimoasa Cuvântare de la Gettysburg), a inițiat, formulat și condus planuri sociale esențiale (așa cum ar fi abolirea sclaviei și Reconstrucția Uniunii). A fost asasinat la terminarea Războiului Civil. Abraham Lincoln a fost al 16-lea președinte al Statelor Unite ale Americii.

Victorie și atentat

După victoria de Gettysburg (1-3 iulie 1863) statele confederate au ajuns într-o situație disperată, dar cu toate pierderile mari continuă lupta în speranța că în anul următor Lincoln nu va fi reales. Această speranța nu era neîntemeiată, deoarece comportarea sângeroasă a trupelor generalului Ulysses S. Grant în Virginia de Nord au slăbit mult popularitatea regimului Lincoln.

Președintele personal, pentru a salva situația, începe tratative cu statele din sud, fiind chiar pregătit de a recunoaște independența acestora. După victoria de la 2 septembrie 1864, obținută în Atlanta de generalul nordist William Tecumseh Sherman, cu câteva săptămâni înainte de alegeri, această situație s-a schimbat radical. La data de 8 noiembrie 1864 Lincoln este reales cu un procent de 55%, din aceștia majoritatea acestora erau țărani, muncitori, soldați sau orășeni care proveneau în mare parte din emigranți germani din statele Wisconsin și Illinois. După victoria din alegeri Lincoln se angajează energic pentru abolirea sclavagismului. La data de 9 aprilie 1865 capitulează la Appomattox Court House, în Virginia, restul trupelor generalului Robert E. Lee, în fața lui Grant, iar în aprilie capitulează generalul Joseph E. Johnston în North Carolina. Această victorie decisivă contra statelor din sud l-a determinat pe Lincoln la 14 aprilie 1865 (în vinerea mare) să viziteze teatrul Ford-Theaters din Washington, unde va avea loc un atentat asupra președintelui american.

Lincoln a fost împușcat de actorul John Wilkes Booth, un simpatizant fanatic al statelor sudice. În ziua următoare, la data de 15 aprilie 1865, din cauza rănilor de la cap, președintele va muri, succesorul lui devenind Andrew Johnson, vicepreședintele în funcție. John Wilkes Booth a fost ucis la 26 aprilie 1865 de către soldații unioniști. Se pare că atentatul a fost rezultatul unei conspirații organizate de plantatorii din sud, dar această supoziție nu a fost demonstrată nici până în prezent.

1879: Agenția diplomatică a României la Belgrad este ridicată la rangul de legație.

1884: A apărut, la Sibiu, publicația politică și culturală Tribuna.

1891: A fost semnat Acordul de la Madrid în problema Convenției internaționale de combatere a mărcilor false privind proveniența mărfurilor.

1912: Vasul de pasageri RMS Titanic lovește un iceberg în Atlanticul de Nord la ora 11:40pm (se va scufunda în dimineața zilei de 15 aprilie).

 RMS Titanic a fost cel mai mare pachebot din lume când a plecat în călătoria sa inaugurală din Southampton, Anglia cu destinația New York, pe 10 aprilie 1912. La trei zile de la plecare, la ora 23:40 în data de 14 aprilie 1912, s-a ciocnit cu un aisberg și s-a scufundat la ora 2:30 în dimineața următoare, în urma căreia și-au pierdut viața 1514 persoane din 2228 în una din cele mai cumplite dezastre maritime pe timp de pace din istorie.

Un pachebot din clasa Olympic, RMS Titanic a fost deținut de White Star Line și construit la șantierele Harland and Wolff din Belfast. A plecat spre New York cu 2228 de oameni la bord. Numărul mare de victime a fost cauzat, în parte, de faptul că deși îndeplinea normele vremii, nava avea bărci de salvare suficiente pentru numai 1178 de persoane. Un număr mare de bărbați au murit datorită protocolului “femeile și copii întâi” care a fost urmat.

Titanic a fost proiectat de unii din cei mai experimentați ingineri și a folosit unele dintre cele mai avansate tehnologii ale vremii. A fost un mare șoc pentru lumea întreagă faptul că, în ciuda măsurilor de siguranță superioare, Titanicul s-a scufundat și, faptul că s-a scufundat în timpul călătoriei inaugurale, au oferit o notă ironică asupra tragediei. Nebunia din media legata de faimoasele victime ale Titanicului, legendele despre scufundare, schimbările efectuate în legislația maritimă și descoperirea epavei au contribuit la interesul publicului larg. În aprilie 2012 s-au împlinit 100 de ani de la scufundarea vasului.

1916: Bulgaria adoptă calendarul gregorian.

1924: Se înființează, la București, Asociația Românească pentru Liga Națiunilor.

1931: Regele Alfonso al XIII-lea al Spaniei a fost nevoit să abdice și să fugă din țară. Spania s-a proclamat, pentru a doua oară, republică.

1933: A apărut legea privind crearea Fundațiilor Culturale Regale ale României.

1956: HCM nr. 623 dădea dreptul de a se întoarce în localitățile de origine tuturor persoanelor strămutate, redându-le casele și terenurile posedate anterior.

1958: Satelitul sovietic Sputnik 2 cade de pe orbită, după o misiune cu o durată de 162 de zile.

1986: Ronald Reagan ordonă lansarea de atacuri aeriene împotriva Libiei, care vor duce la decesul a 60 de oameni, ca răspuns la atacul terorist din 5 aprilie din Berlinul de Vest, când doi soldați americani au fost uciși.

2000: Președintele rus, Vladimir Putin, începe o vizită la Londra, unde se întâlnește cu premierul Tony Blair și cu regina Elisabeta a II-a, aceasta fiind prima ieșire în Occident de la alegerea sa.

2000: Căderea bursei newyorkeze de pe Wall Street, fenomen care va provoca scăderi îngrijorătoare și în lanț ale burselor din întreaga lume.

2010: Vulcanul Eyjafjallajökull din Islanda a erupt, formând un nor de cenușă care a cuprins întregul continent european.

 Eyjafjallajökull (în traducere „ghețar muntos insular”) este un ghețar, al cincilea ca mărime din Islanda. Ghețarul care acoperă muntele vulcanic Guðnasteinn este amplasat la vest de ghețarul Mýrdalsjökull pe coasta de sud-vest a Islandei și are înălțimea de 1666 m. Prin erupția vulcanului de sub Eyjafjallajökull din aprilie 2010, norul de cenușă vulcanică a paralizat circulația aeriană în aproape toată Europa.

 Vulcanul de sub ghețar se numește Guðnasteinn, deși adeseori se face referire la acest vulcan în mod impropriu prin numele ghețarului Eyjafjallajökull. Vulcanul Guðnasteinn aparține de zona vulcanică de sud a Islandei. El este considerat de majoritatea vulcanologilor un stratovulcan. Caldera vulcanului are un diametru de 3–4 km. Craterele prezintă câteva crăpături cu lungimi de peste 30 km, orientate est-vest, ce emană căldură. Vârsta rocilor înconjurătoare vulcanului este apreciată la 700.000–800.000 ani. Acestea sunt, în majoritate, compuse din bazalt de tranziție, ca de exemplu dacitul. Guðnasteinn este un vulcan care a erupt deja în urmă cu 800.000 de ani, erupții mai cunoscute fiind în anul 870 și 2010, cu toate că nu face parte din grupa vulcanilor cu activitate deosebită din Islanda.

Erupția din anul 2010 a început înainte de miezul nopții la data de 20 martie 2010. Locul erupției nu era din craterul principal al vulcanului Guðnasteinn, ci dintr-o crăpătură pe versantul estic al vulcanului, situat în aproapierea trecătorii Fimmvörðuháls dintre ghețarii Eyjafjallajökull (muntele Guðnasteinn) și Mýrdalsjökull (Muntele Katla). Regiunea învecinată, Fljótshlíð, și coasta islandeză de sud dintre Hvolsvöllur și Vík í Mýrdal, cu circa 500 de locuitori, au fost evacuate. Apropierea erupției vulcanice a fost semnalată de câteva cutremure mai slabe, care aveau centrul sub vulcan la o adâncime de 10 km. Deja la începutul lunii februarie a aceluiași an, a fost măsurată în zonă, de către centrul meteorologic al Universității din Islanda, o activare a mișcărilor seismice. Concomitent s-a observat o deformare, cu o ridicare de 15 cm a scoarței terestre, cauzată de activarea vulcanică din adâncime.