Documentele istorice atestă faptul că pe vremea dacilor cetăţile din zonele muntoase erau adevărate fortificaţii, apărate cu ziduri din piatră. Ele erau construite în zone inaccesibile, ca nişte cuiburi de vulturi, aninate de piscurile stâncoase. Astfel, una din cele mai interesante fortificaţii a fost la Polovragi (Polovraci), la aproximativ 1000 m altitudine pe Muntele Padeşului. Conform credințelor populare, cetăţile dacice erau vegheate de zeul Zamolxis. Fortificaţia de la Polovragi era compusă dintr-o cetate dava plasată pe un mamelon, la 30 m deasupra Poienei Padeşului şi o ”cetate de refugiu” – un platou de 6000 mp, numit ”Crucea lui Ursachi“, folosit în acele vremuri drept loc de refugiu. Locuitorii acestei cetăţii dacice erau organizati într-o aşezare civilă, situată la ieşirea Olteţului din chei în timp ce conducătorii, garda lor şi reprezentanţii aristocraţiei militare şi sacerdotale locuiau în ”cetăţuie”.
Foto: www.cesavezi.ro
Istoricii consideră că cetatea de la Polovragi a fost construită cu aproximație în jurul anilor 150 î.Chr. La început, Muntele Padeş a fost doar o stâncă golaşă de calcar pe care dacii au transformat-o într-o adevărată acropolă. Printr-o muncă grea și asiduă ei au reușit să amenajeze 8 terase, şapte pe versantul nordic al muntelui şi una pe cel sudic. Alunecările de teren au fost prevenite prin adăugarea la fiecare terasă a unei zidării, lucrate din piatră de calcar nefasonată dispusă în unghi de 45 de grade. Cu rol de apărare exista un val din piatră spartă alternând cu lut peste care se înalţă o palisadă de lemn. Pe platou s-au ridicat mai multe construcții, inclusiv un turn de observaţie. Din cauza faptului că cetatea de la Polovragi a suferit un incendiu în prima jumătate a veacului I î. Chr. dacii au ridicat alte construcţii, construind în jurul mamelonului un zid gros de 2 m şi, împrejurul terasei pe care au existat locuinţe, un alt zid puternic de piatră din blocuri de calcar, roci cristaline dure aduse de la mari distanţe şi blocuri de gresie prelucrată. Se crede că cetatea de la Polovragi ar putea fi chiar cetatea antică Arcina, pe care Ptolemeu o considera drept ”unul din cele mai strălucite oraşe din Dacia“.
Potrivit legendelor locale, se presupune că ar fi existat un tunel care lega cetatea de peștera aflată în apropierea mănăstirii, iar Zamolxis intra și ieșea pe aici în locuința lui secretă din inima muntelui. Se mai spune că pe aici dispăreau dacii din cetatea asediată și apăreau altundeva, acesta fiind unul dintre secretele tacticilor folosite de daci în lupte.
Foto: www.cesavezi.ro
Continuarea articolului, pe site-ul: www.cesavezi.ro