Ţelul suprem al călătorului nu este de a pune piciorul pe un tărâm străin.
Este de a putea, în sfârşit, să păşeşti în propria ta ţară ca pe un meleag străin.

Gilbert Keith Cresterton

Înfiinţată la puţin timp după constituirea în anul 1909 a Societăţii de Transport Bucureşti, Uzina de Reparaţii Atelierele Centrale (URAC) este locul unde vreme de mai bine de un secol se repară, recondiţionează, transformă, modernizează şi se fabrică vehicule pentru transportul public de suprafaţă.

Povestea Atelierelor Centrale a început în anul 1910, când se achiziţionează o parte din cele 9,8 ha ale actualei suprafeţe a uzinei. Imediat după acest moment, s-a trecut la construcţia primelor două hale şi a unei linii de cale ferată care să lege uzina de reţeaua naţională de căi ferate. În 1912, acestea aveau să fie finalizate, astfel că peste numai doi ani începe construcţia a încă două hale şi a unui atelier pentru reparat echipament electric. În prezent, în aceste hale îşi au „domiciliul” atelierele de lăcătuşerie şi strungărie, respectiv secţia de montaj II.

Primele tramvaie modificate

Sfârşitul anilor ’20 ai secolului trecut debutează cu transformarea vechilor vagoane ale tramvaiului cu cai în remorci pentru tramvaiele electrice. Cinci ani mai târziu, era rândul remorcilor de tramvai Thompson să fie transformate în vagoane motor. Pentru ca aceste reparaţii să nu mai fie executate în depourile Bonaparte, Colentina şi Tei, în incinta Atelierelor Centrale se construieşte Hala Montaj Vagoane (azi secţia 1).

Dupa ’44, uzina cunoaşte o dezvoltare spectaculoasă. Astfel, chiar în anul eliberării patriei de sub jugul fascist se construieşte atelierul de turnătorie, urmat apoi după numai trei ani de carosarea şasiurilor de Renault (achiziţionate încă din ’37) în autobuze. În acelaşi timp se trece şi la construirea de remorci pentru tramvaiele V08, aflate pe atunci în parcul Întreprinderii de Transport Bucureşti.

Primele tramvaie, autobuze şi treleibuze de tip urban

Deceniul 5 debutează cu construcţia primelor vagoane ale tramvaiului de mare capacitate Festival. Prototipul acestuia a fost realizat în ’51, în total în uzină realizându-se 30 de vagoane, după care producţia a fost preluată de Electroputere Craiova. Un deznodământ asemănător avut atât autobuzul cât şi troleibuzul de tip urban. Astfel, după ce în ’55 erau realizate prototipurile şi sunt produse 70 de troleibuze, producţia de serie este preluată de uzinele Mao tze Dun (Vulcan), şi respectiv Tudor Vladimirescu (Rocar). În următorii douăzeci de ani, pe poarta Atelierelor Centrale ies primele autobuze şi troleibuze articulate ale Bucureştiului, precum şi tramvaiul cu două articulaţii – vestitul V3A. Construcţia lui a debutat la începutul anilor ’70, având la bază un vagon LHB livrat pe comandă. În 1973, primul V3A era pus în mişcare în prezenţa tovarăşului secretar general Ceauşescu. 15 ani mai târziu, cel de-al 500-lea tramvai V3A era livrat beneficiarului. În total au fost produse 586 de V3A-uri, din care 175 au fost pentru provincie (Braşov, Brăila, Botoşani, Cluj-Napoca, Constanţa, Oradea şi Ploieşti). Concomitent cu producţia acestora, Atelierele Centrale au realizat şi tramvaiul V2A, destinat liniilor cu cererea mică de transport. Din punct de vedere constructiv, V2A este un tramvai alcătuit din două vagoane, cu două boghiuri motoare şi un boghiu purtător sub articulaţie.

O nouă generaţie de tramvaie

Anii scurşi de la evenimentele din decembrie ’89, au constituit o piatră de hotar în activitatea uzinei de reparaţii a RATB-ului. Astfel, în ’93, aceasta demarează programul de modernizare al tramvaielor V3A. Urmează apoi restaurarea a 5 vagoane de epocă pentru Mariatzell – Austria, precum şi un nou tip de tramvai – V2ST – vagon modernizat din două vagoane T4R. Acestuia i se va alătura din a doua jumătate a anilor 2000 o nouă generaţie de tramvaie: BUCUR. Primul tramvai al acestei serii a fost gata în 2003, în total executându-se numai 8 bucăţi. Trei ani mai târziu, acestora li se va alătura o nouă versiune a tramvaiului V3A. Principala inovaţie a acestuia consta podeaua parţial coborâtă a vagonului 2 . Această inovaţie avea să fie prezentă într-o proporţie mai mare la tramvaiul BUCUR LF. Deşi  construcţia acestuia a fost finalizată în 2008, LF-ul a început să circule cu călători abia din august 2009. La timp pentru a participa la parada ce marca centenarul RATB-ului.

Mihăiţă ENACHE